Şerban Suru: - În urmă cu aproape 2 ani de zile, "Institutul pentru studiul holocaustului din România - Elie Wiesel" (INSHR-EW) a făcut o adresă-plângere, către primăria Sectorului 1, privitor la faptul că, pe str. Iacob Negruzzi nr. 1, Sect. 1 din Bucureşti, flutură steagul Mişcării Legionare şi că există 2 firme puse pe exteriorul clădirii care au înscrise cuvintele "Mişcarea Legionară" şi conţin de asemenea simbolul Gărzii de Fier. Institutul respectiv, INSHR-EW, este condus de Alexandru Florian, care are în spate atât domnia sa cât şi familia dânsului, o lungă şi "elaborată" activitate comunistă-extremistă. Dl. Florian ştia că la adresa de pe str. Iacob Negruzzi funcţionează, legal, sediul central al Mişcării Legionare încă din anii '90, dar "s-a făcut că plouă" ca şi cum pe str. Iacob Negruzzi este o noutate că se află o bibliotecă legionară deschisă publicului încă din 1994 şi că tot acolo se face activitate legionară. La această acţiune s-au alăturat, prin intervenţii în parlament şi de acolo prin adrese către Ministerul Justiţiei şi Ministerul de Interne, domnii deputaţi Aurel Vainer şi Alexandru Raeţchi. Rezultatul: un dosar penal iniţial în "rem"(adică fără a pute fi indicate persoanele vinovate), cu o trimitere de poliţişti la sediul ML pentru a fi date jos însemnele legionare(nu s-a putut aşa ceva, iar poliţiştii s-au comportat exemplar - vezi(click) aici video) şi apoi un dosar penal în care eu am fost implicat. În final parchetul a dat neînceperea urmării penale. INSH-EW a contestat rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale la procurorul superior dar şi acesta a menţinut-o. Atunci INSHR-EW s-a adresat justiţiei deschizându-se astfel un Dosar Penal la Judecătorie în care eu aveam calitatea de intimat(acuzat - pe înţelesul tuturor). Încheierea definitivă a instanţei a fost de respingere a plângerii penale a INSHE-EW, în ciuda tuturor "dovezilor" aduse-prezentate de INSHR. Mai jos, sub formă de imagini, redăm plângerea Institutului, 7 pagini, apoi obiecţiile mele şi, la final, hotărârea dată de Instanţă. Sublinierile cu roşu şi galben îmi aparţin. - Ş.S.
Note depuse în instanţă:
"Judecătoria
Sectorului 1, Bucureşti
Dosar
23010/299/2014
Materia:
Penal
Termen:
04.11.2014
Domnule Preşedinte,
Subsemnatul, Suru Şerban, identificat cu CNP:
1590414400234 şi C.I. RR 919133, domiciliat în str. Iacob Negruzzi nr. 16,
sect. 1, Bucureşti, cod 011094, având funcţia de conducător al „Legiunii Arhanghelul Mihail”, cunoscută
şi cu denumirea „Mişcarea Legionară”,
cu sediul în Str. Iacob Negruzzi nr. 1, sect. 1, Bucureşti, tel. 0722.268.457, organizaţie
ce funcţionează neîntrerupt din anul 1994,
în
calitate de intimat în Dosar 23010/299/2014, materia: penal,
cu termen în 04.11.2014,
în
contradictoriu cu petent: Institutul Naţional pentru Studierea
Holocaustului din România „Elie Wiesel”, cu sediul în Bulevardul Dacia nr.
89, sector 2, Bucureşti,
depun
următoarele
NOTE SCRISE
Prin
care solicit respingerea plângerii ca netemeinică şi nelegală pentru
următoarele motive care vor fi
explicate mai jos, motive care în final dovedesc:
1. - caracterul, cel puţin discutabil şi
controversat, de organizaţie fascistă, al Mişcării
Legionare din perioada interbelică
2. - extinderea nepermisă, nelegală şi
netemeinică din punct de vedere juridic, a acestui caracter incert de „fascist”
din perioada interbelică la Mişcarea
Legionară din prezent, Mişcare pe care o conduc.
3. - caracterul practic caduc, inaplicabil, al OUG 31/2002 cu
toate completările şi modificările ei ulterioare, faţă de o decizie foarte importantă a Uniunii Europene şi anume Decizia Cadru
913/JAI/2008, decizie obligatorie pentru toate statele UE.
Astfel:
1. Petentul Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie
Wiesel”(în continuare prescurtat „INSHR”)
îşi bazează plângerea pornind de la premiza că organizaţia din perioada
interbelică, cunoscută sub numele de Mişcarea Legionară (prescurtat ML) a fost o organizaţie de tip fascist şi de aici, printr-o extindere nelegală la prezent,
că şi actuala ML, pe care o conduc,
este fascistă iar acţiunile făcute de mine sunt fasciste.
Ca
argument principal de susţinere a premizei caracterului fascist al ML din perioada interbelică petentul INSHR citează definiţia cuvântului
„legionar” găsită în „Dicţionarul explicativ al limbii române” editat de
Academia Română.
-
Observaţia
noastră: ML nu
a fost niciodată fascistă în sensul academic al cuvântului. În acest sens
aducem următoarele argumente:
a.
Definiţia dată legionarismului de către Academia Română în cartea Dicţionar Politic (Instituţiile
Democraţiei şi cultura civică) scrisă de Sergiu Tamaş, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1993, ISBN 973-27-0415-2, - paginile 147-148, din care cităm:
„LEGIONARISM: Mişcare naţionalistă iniţiată în România, în 1922, de un grup de
studenţi conduşi de Corneliu Zelea Codreanu.(…)
Legionarismul are în comun cu fascismul italian şi
naţional-socialismul german aversiunea faţă de bolşevism (comunism – n.n.), dar, treptat, şi‑a
conturat o doctrină proprie (…)” – încheiat citatul.
Este
adevărat că, în mentalul colectiv, după jumătate de secol de propagandă
mincinoasă a regimului comunist, s-a instaurat ideea că legionarismul ar fi tot
una cu fascismul astfel că, din punct de vedere al limbajului uzual, nu de
puţine ori lumea foloseşte termenul de legionar ca fiind echivalent cu cel de
fascist şi de aceea apare explicaţia dată de Dicţionarul Explicativ al Limbii
Române (1998 – Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”) cuvântului „legionar” ca fiind cea din mentalul
colectiv, adică „membru sau simpatizant
al organizației fasciste din România interbelică; gardist”. (1998 – Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”). Astfel
că, între explicaţia, din punct de vedere doctrinar-politic dată de Dicţionarul Politic al Academiei
Române cuvântului „legionarism” şi cea dată de Dicţionarul Lingvistic cuvântului „legionar” fără discuţie
că prima este cea adevărată în ceea ce priveşte apartenenţa sau nu la fenomenul
fascist a Mişcării Legionare din perioada
interbelică.
b.
Petentul INSHR
invocă totodată şi o serie întreagă de citate din diverse cărţi. La rândul
nostru am putea da, din alte cărţi, foarte multe citate în favoarea caracterului
politic nefascist al ML din perioada interbelică, dar nu
este cazul aici. Anexez totuşi prezentei
câteva citate găsite în fugă. Mai menţionez doar că în interbelic au existat cu adevărat 2 partide fasciste
înregistrate ca atare, dintre care cel mai important a fost „Fascia Naţională Română”, înfiinţat în
1923, şi care nu au avut nici o legătură sau colaborare cu ML. Fascia Naţională Română edita revista săptămânală numită „Fascismul”.
2. Petentul INSHR extinde nepermis, netemeinic şi nelegal caracterul aşa zis
fascist al ML din perioada interbelică, la ML
din prezent şi totodată invocă faptul că o asemenea organizaţie nu ar exista.
Ori toate actele depuse de mine la
dosarul penal în cauză, dovedesc existenţa acestei organizaţii, în conformitate
cu OG 26/2000 Art. 5 pct. 2., arătând ă organizaţia are caracter juridic legal
recunoscut ca atare, chiar dacă nu are „personalitate juridică” dată prin
sentinţă judecătorească.
Rog
a se vedea în mod expres Plângerea
împotriva soluţiei (ORDONANŢEI) din 17.02.2014, ordonanţă întocmită de dl.
procuror Florin Mircea Popa, depusă de mine la Dosarul nr. 4155/P/2013 de
urmărire penală, ce conţine ca anexe foarte importante Adresele către Senatul României.
Ca
argumente în plus la faptul că ML din prezent pe care o conduc nu are caracter
fascist, rasist sau xenofob sunt acţiunile noastre publice – 3 mitinguri şi
începerea de strângere de semnături prin pavilion-cort public al ML pentru
înfiinţarea „Partidului Legiunea Creştină”, aprobate în scris de Primăria Municipiului Bucureşti aprobări semnate
de Primarul General al Capitalei Sorin Oprescu precum şi de o serie întreagă de
ofiţeri superiori din cadrul Jandarmeriei, Poliţiei Române, Serviciului de Pază
şi Protocol etc. Anexez în aceste sens copie după paginile relevante ale
acestor aprobări.
MIŞCAREA LEGIONARĂ DIN PREZENT este una
care respectă legislaţia României cât şi a Uniunii Europene. Ca o primă şi incontestabilă dovadă stă
Decizia penală nr. 284/Ap din 19.09.2005 dată de Curtea de Apel Braşov în
dosarul nr. 49/P/Ap/2005 şi rămasă definitivă şi irevocabilă prin respingerea
de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a recursului declarat de către
Parchet (Decizia ICCJ nr. 1046 din 17 feb. 2006/Dosar nr. 2140/1/2005). Decizia
respectivă privea pe inculpatul Grigore Opriţă, care nu era membru al Mişcării
Legionare, dar era acuzat că prin scrieri cu un caracter legionar ar fi
încălcat legislaţia ţării. Subsemnatul,
în calitate de Şef la Mişcării Legionare am fost chemat ca mator şi am
demonstrat în faţa instanţei Curţii de Apel Braşov legalitatea Mişcării precum
şi caracterul total paşnic, nefascist sau extremist al simbolurilor ML inclusiv
al „salutului legionar”.
În
urma unei asemenea decizii, precum şi unor numeroase NUP-uri date de către Parchetele de pe lângă Judecătorii din
Bucureşti, de pe lângă TMB sau de pe lângă ICCJ
(unele dintre ele se găsesc la Dosarul de urmărire penală al cauzei de faţă)
fără discuţie că mi-am continuat activitatea legionară .
Invocarea
de către petentul INSHR a Art. 3
litera h
din legea nr. 51/1991(Legea siguranţei naţionale) se face cu ignorarea cu rea
intenţie a cerinţelor de a se avea un caracter de „acţiuni totalitariste sau extremiste”, adică acţiuni cu arma în
mână precum şi a faptului că însăşi un
asemenea articol separă limpede, prin enumerare, fascismul de legionarism.
În plus, tot cu rea intenţie INSHR,
ignoră prevederile Art. 4 din aceeaşi lege, art. care specifică:
Art. 4: „Prevederile art.
3 nu pot fi interpretate sau folosite în scopul restrângerii sau
interzicerii dreptului de apărare a unei cauze legitime, de manifestare
a unui protest sau dezacord ideologic, politic, religios ori de altă natura,
garantate prin Constituţie sau legi. Nici o persoană nu poate fi urmărită
pentru exprimarea liberă a opiniilor sale politice şi nu poate face obiectul
unei imixtiuni în viaţa sa particulară, în familia sa, în domeniul sau
proprietăţile sale ori în corespondenţă sau comunicaţii, nici al unor atingeri
ale onoarei sau reputaţiei sale, dacă nu săvârşeşte vreuna din faptele ce
constituie, potrivit prezentei legi, o ameninţare la adresa siguranţei
naţionale.”
Ori
până în prezent, timp de peste 20 de ani de activitate legionară, nici eu şi
nici unul dintre membrii organizaţiei mele nu
am fost condamnaţi pentru nici o faptă penală şi implicit nici pentru acte
„fasciste”. Nici măcar nu am avut vreun proces penal în care
să fi fost acuzaţi de acte antisemite, fasciste, rasiste, xenofobe, totalitare
etc.
Mai
mult, ca să dovedim caracterul nerealist,
neargumentat, contradictoriu şi impracticabil al OUG 31/2002 am făcut o
plângere penală la Parchetul de pe lângă ICCJ, împotriva guvernelor ce s-au
succedat din toamna anului 2002 şi până în prezent, precum şi împotriva
Poliţiei Române, pentru utilizarea în toate siglele, emblemele, legitimaţiile
şi insignele Ministerului de Interne recte Poliţia Română a simbolului fascist „Fasciile” (a se
vedea în anexele ataşate prezentei). Aşa cum era de aşteptat am primit un
răspuns negativ. Am mers mai departe, până în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie – Dosar nr. 6022/1/2013 – materie penală, unde m-am prezentat în uniformă legionară, ca împuternicit din
partea ML şi unde nici Completul ICCJ şi nici reprezentanţii Parchetului nu au avut nimic de reproşat uniformei mele
legionare. Însă, aşa cum este era de aşteptat, în mod normal şi realist,
ICCJ a respins, cităm:
„ca inadmisibilă,
plângerea formulată de petiţionara Legiunea
Arhanghelul Mihail împotriva referatului nr. 2561/VIII-1/2013 din 25
octombrie 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie –
Secţia de urmărire penală şi criminalistică. Obligă petiţionara la plata sumei
de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitiva”.
Dar scopul nostru a fost atins: prin această
respingere de către Parchet şi de către ÎCCJ
a cererii noastre am arătat că folosirea
unor simboluri considerate ca fiind fasciste, nu poate constitui o faptă penală dacă utilizarea simbolurilor
respective nu este alăturată sau nu
însoţeşte fapte xenofobe, rasiste, extremiste, Ca să subliniez acest
aspect, m-am prezentat, atunci când am depus plângerea împotriva Guvernelor la
Parchetul de pe lângă ÎCCJ, în faţa procurorului de serviciu în uniformă
legionară şi totodată, pentru public, m-am fotografiat în faţa intrării
Parchetului, făcând salutul legionar şi având în mână cu o foaie A4 ce
reproducea simbolul fasciilor folosit de Poliţia Română. Tot în aceste sens am adresat oficial o cerere către petentul INSHR în care întrebam institutul dacă
simbolul fasciilor folosit de poliţia română este sau nu un simbol fascist şi dacă astfel Poliţia Ministerul de Interne
şi guvernul nu încalcă OUG31/2002 şi iarăşi am făcut o fotografie de data
asta în faţa INSHR pe care am postat-o pe internet într-un articol (click AICI
). Nici până în ziua de astăzi, deşi a trecut mai bine de un an de zile, nu am
primit răspuns din partea institutului.
Am arătat prin asemenea plângeri că OUG
31/2002 nu poate fi, folosind un limbaj popular, „pentru unii mumă şi pentru
alţii ciumă”.
3. Foarte important este însă
apariţia Deciziei Cadru 913/JAI/2008 (pe
scurt DC 913/JAI) emisă de Consiliul
Uniunii Europene.
Prin
adresa din 18.02.2014 a ML către Senatul
României, am arătat utilizarea de către petent a falsului intelectual şi,
ceea ce este mai importat, caracterul
caduc, inaplicabil al celor mai multe articole din cadrul OUG 31/2002 (inclusiv
articolele legate de utilizarea simbolurilor fasciste), în raport cu prevederile obligatorii ale DC 913/JAI. Rog
a se citi această adresă care se găseşte la dosarul penal şi care, pentru
uşurinţa identificării o mai anexez şi prezentei.
În concluzie, solicit respingerea
plângerii făcută de petentul Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului
din România „Elie Wiesel” ca fiind netemeinică şi nelegală.
Anexez:
-
Citate
despre ML
-
Aprobări
mitinguri de la Primăria Municipiului Bucureşti
-
Plângere
împotriva Guvernului pentru folosirea de simboluri fasciste
-
Adrese
către Senatul României
Data: 03.11.2014
Cu respect,
Suru Şerban
Extras din "Încheierea definitivă" dată de Instanţa Judecătoriei Sect. 1, Buc.: