Şeful Mişcării Legionare, Şerban Suru, la şedinta Comisiei Juridice din 10.10.2014

Am fost invitat la Şedinţa Comisiei Juridice din Camera Deputaţilor şedinţă din 10.03.2015, privitoare la proiectul de lege "antilegionar". Deputatul Mate Andras Levente, de la UDMR s-a supărat când a aflat că nici un legionar nu a primit vreo condamnare penală după 1990, în schimb domnia sa având una de 6 luni de închisoare cu suspendare, aşa că a spus că părăseşte comisa. Mare pagubă... Ce tupeu, ce nesimţire, ce ticăloşenie din partea lui: să ai o condamnare penală definitivă şi să fi membru în continuare a celei mai importante comisii din Camera Deputaţilor: Comisia JURIDICĂ, cea care face legile penale. Am venit la comisie şi cu o doamnă, cu speranţa că i se va da şi dânsei cuvântul. Din păcate nu mi s-a dat decât mie. Atunci doamna s-a revoltat, s-a ridicat în picioare şi a început să îşi strige păsul. A fost rugată de mai multe ori, în mod politicos să se oprească, ....ceea ce s-a şi întâmplat în final. Dar mass-media s-a grăbit să spună: "scandal legionar" - titlu lansat de fapt de către Digi Tv, post care aparţine unui ungur...
Click aici pt. Video - şedinţă

 

7 Cuvinte, povestea unui biruitor: Gheorghe Calciu - un film de excepţie

Un film de excepţie:  7 Cuvinte, povestea unui biruitor: Gheorghe Calciu. Aici, prin link(click pe subliniere): Trailer FILM Gh. Calciu.  Mânăstirea Diaconeşti a depus eforturi mari, inclusiv băneşti pt. realizarea DVD-ului. Pentru întreg DVD-ul sunaţi:
-  la Editura Bonifaciu: 0755276934
sau la:
-  ROST: 0770 310 350.
Un film de Andrei Negoiţă Zagorodnâi şi Mânăstirea Diaconeşti. Distribuţie Editura Bonifaciu: 0755276934; editurabonifaciu@gmail.com. Toate drepturile rezervate: Abis Studio, Mânăstirea Diaconeşti, Legenda Film & Co. SRL.

Adăugaţi o legendă

Cine este Anti-Legionar este Anti-Israel

Şeful Mişcării Legionare, Şerban Suru:

       Ştiri vechi pentru proşti noi! De nenumărate ori tot felul de semidocţi, de cretini politici sau de rău intenţionaţi acuză Mişcarea Legionară de antisemitism(rasism). În ultima vreme am tot fost contactat de asemenea persoane care vroiau cu orice preţ să pozeze în intelectuali "rasaţi". Lor le răspund cu ceea ce s-a stabilit, de către întemeietorii Mişcării Legionare, la data de 8 Noiembrie 1927. Dar mai întâi un scurt citat din cuvântarea în plenul Parlamentului, a lui Corneliu Zelea Codreanu, în calitate de cel mai tânăr deputat din acea vreme - 1931(Decembrie):

            "Eu nu întrebuinţez cuvântul de jidan pentru ca să insult pe cineva. Eu le spun jidani, pentru că aşa cred eu că se numesc ei şi de altfel - mi se pare curios - este singura naţie care fuge de numele ei propriu, de numele pe care îl are."

     Iar acum hotărârea Mişcării Legionare din 8 Noiembire 1927 aşa cum apare ea trecută în "Cărticica Şefului de Cuib"

        "Consfătuirea a ţinut până la ora 6.30(după amiaza- n.n.) după care s-a dat citire următorului comunicat:
1. Legiunea afirmă că mai presus de interesele personale stă Patria cu nevoile ei.
2. În slujba acestei Patrii încălcate de străini, toţi copiii Pământului Românesc trebuie să alerge cu sufletul şi cu braţul lor.
3. Legiunea se îndreaptă către tot cel ce se simte de soldat chemându-l sub drapelul ei întru apărarea pământului strămoşesc.
4. România a românilor. Pentru jidani, Palestina. Dreptate românului şi moarte trădătorului.
Trăiască în noi inima de soldat!
Trăiască, înflorească România Nouă!"(încheiat citatul).

       Concluzia: cine este contra Mişcării Legionare, este contra ideilor ei, este deci contra Statului Israel, creat în Palestina, este deci... ANTISEMIT-aşa cum susţin liderii israelieni faţă de oricine care are ceva contra Israelului.

(a se vedea şi continuarea după poză)

        Iar în continuare, tot din "Cărticica Şefului de Cuib", primul punct din programul legionar. Vedeţi ceva antisemit în el sau vreo referire la evrei?:

       "Primul punct de program legionar.
Dacă vă întrebă cineva să-i spuneţi că este: JURĂMÂNTUL PENTRU PEDEPSIRE.
A doua zi după victoria legionară se va constitui "TRIBUNALUL EXCEPŢIONAL", care va chema în faţa lui şi va judeca pentru trădare de Patrie:
 a) Pe toţi jefuitorii banului public;
 b) Pe toţi cei ce au primit mită înlesnind afaceri;
 c) Pe toţi cei care călcând legile fundamentale ale ţării au persecutat, au închis, au lovit în legionari sau în familiile lor. Orice funcţiune ar deţine, de la jandarm până la ministru, nimeni nu va scăpa acestei judecăţi.
Prea şi-au imaginat aceşti domni că Ţara Românească este moşia lor, că legile s-au făcut pentru ca să le calce ei în picioare şi că noi suntem argaţii de pe această moşie, pe care să ne bată la spate cu biciul.
Naţiunea română, conştientă de drepturile ei va începe viaţa cea nouă prin OPERA DE PEDEPSIRE LEGALĂ.
Acest ceas îl aşteptăm şi răbdăm.
Fără acest CEAS AL PEDEPSIRII, nu este posibilă nici o refacere în această ţară.
Şefii de cuiburi vor face rapoarte amănunţite şi foarte exacte asupra tuturor nelegiuirilor comise, înaintându-le Şefului Legiunii." 
  
- Parcă acum, în prezent, trăim vremurile acelea.

Legalitatea Mişcării Legionare - doar pt. cunoscători

Şeful Mişcării Legionare, Şerban Suru:

           - Imediat după căderea comunismului, şi până în 2011-2013, o seria întreagă de grupări pretinse legionare, unele transformate în persoane juridice precum este fundaţia "George Manu" sau Partidul "Pentru Patrie" (Totul Pentru Ţară) afirmau sus şi tare că Mişcarea Legionară este interzisă de lege. Şi asta în ciuda oricărei evidenţe contrare şi a oricărei logici şi raţiuni de bun simţ. În anul 1995 mi s-a publicat un drept la replică în revista "Puncte Cardinale" (pe care îl reproduc mai  jos atât în format text cât şi în format "poză").  Deşi articolul era lămuritor, ei bine, "minţile luminate" din organizaţiile enumerate mai sus au continuat în a debita prostii despre ilegalitatea ML şi în a acuza drept "securişti", vânduţi evreilor, teribilişti etc., pe noi, cei care susţineam argumentat, inclusiv prin fapte, că ML nu este înafara legii. Credeţi că atunci când în anul 2013 au fost forţaţi de împrejurări să recunoască legalitatea ML şi-au cerut scuze sau ceva asemănător? Aş, au continuat cu insultele şi calominiile la adresa noastră şi au început să pozeze drept mari apărători ai legalităţii ML. 

       Articol  din revista „Puncte Cardinale” – Nr. 2/50 – Februarie 1995, pagina 11.

DREPTUL LA REPLICĂ

       Modul în care dl. Răzvan Codrescu a prezentat în „Puncte Cardinale” (anul IV, nr. 11/47, pg. 19) înfiinţarea unui cuib legionar în Bucureşti(o iniţiativă puţin teribilistă, inclusiv prin denumirea ostentativă – Cuibul Legionar <<Horia Sima>>), precum şi repetatele afirmaţii eronate despre situaţia Mişcării Legionare în cadrul legal actual, apărute inclusiv în „Puncte Cardinale” şi în „Gazeta de Vest”, l-au determinat pe dl. Şerban Suru să ne trimită spre publicare „Dreptul la replică” pe care îl reproducem mai jos. (S-a folosit prescurtarea ML pentru Mişcarea Legionară)

MIŞCAREA LEGIONARĂ ŞI LEGISLAŢIA ACTUALĂ

        După mai bine de 50 de ani de teroare şi minciună datorate dictaturii Iui Carol al II‑lea, a lui Antonescu, dar mai ales a comuniştilor, populaţia României. în majoritatea ei covârşitoare, trăieşte cu idea că ML a fost şi este o organizaţie criminală şi deci sigur trebuie să fie interzisă de legislaţia actuală. Concluzia respectivă este falsă şi se datorează faptului că, foarte mulţi oameni nu citesc şi nu studiază legile, chiar şi dintre cei care prin natura profesiei lor (avocaţi, jurişti, notari, procurori, judecători, ofiţeri de poliţie şi SRI, parlamentari etc.) ar trebui să o facă.

       Lumea românească crede că în următoarele acte se fac referiri negative la adresa fenomenului legionar:

 - în I) Constituţia României votată în 1 991; II) Codul Penal; III) Legile de înfiinţare a partidelor politice şi IV) Legea privind siguranţa naţională a României. Să le luăm pe rând:

       I) În Constituţia actuală nu se pomeneşte nicăieri despre ML sau fenomenul legionar, despre fascism sau extremism, despre “ideologii”, indiferent de natura lor. Cuvintele “fascism”, “comunism”, “legionarism”, “extremism”, “ideologie" nu se întâlnesc deloc în Constituţie. Dar nu numai atât; până la pagina 23 articolele Constituţiei sunt cu adevărat bune, în înţelesul creştin al cuvântului (cu câteva mici şi nesemnificative excepţii). Trebuie remarcate astfel: art.8 - Pluralismul şi partidele politice; art.29 - Libertatea conştiinţei’, art.30 - Libertatea de exprimare; art.31 - Dreptul la informaţie; art.36 - Libertatea întrunirilor; art.37 - Dreptul de asociere. Vom cita câteva aliniate mai importante din art.29, al. 1: “Libertatea gândirii şi a opiniilor precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrar convingerilor sale” (cu alte cuvinte astăzi nu mai există delictul de opinie, precum era în perioada celor trei dictaturi mai sus amintite); din art.30, al. 1: 'Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor, sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin mijloace de comunicare în public sunt inviolabile”; al.2: “cenzura de orice fel este interzisă”; al.4: “Nici o publicaţie nu poate fi suprimată”; art.31, al. 1: “Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit”; al.4: “Mijloacele de informare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice” (deci cei care declară în public că sunt adepţi ai ideologiei şi doctrinei legionare nu sunt pasibili de pedeapsă, pentru că aceasta este opinia lor şi au dreptul, conform art.30 şi 31. să şi-o exprime liber. Orice cetăţean al ţării are dreptul să propună schimbarea pe cale paşnică, adică prin referendum sau prin vot în parlament, a oricărei legi, indiferent cât de absurdă ar fi această propunere. Este condamnabilă doar incitarea la încălcarea legilor, dar nu propunerea de schimbare a lor); art.37, al. 1: “Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate şi în alte forme de asociere”; al.2: “Partidele sau organizaţiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranităţii, a integrităţii sau a independenţei României sunt neconstituţionale”; al.4: “Asociaţiile cu caracter secret sunt interzise”.

       II)      Codul Penal. Nu se pomeneşte nimic în el despre fenomenul legionar. Art. 166, care are enunţul: “Propaganda cu caracter fascist săvârşită prin orice mijloace, în public, se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.”, în noul Cod Penal (ce va fi votat anul acesta) este schimbat astfel: “Propaganda în favoarea statului totalitar se pedepseşte cu...”.

    III)    Există la ora actuală trei acte legislative care privesc înfiinţarea partidelor: Decretul - Lege nr.8/25.XII 1989, Decretul nr.31/194/54 şi Legea nr.21 / 1924. În niciuna dintre ele nu se face vreo referire la ML. Art. l din Decretul nr.8/1989 începe astfel: “In România este liberă constituirea partidelor politice, cu excepţia partidelor fasciste sau care propagă concepţii contrare ordinii de stat şi de drept în România. Nici o altă îngrădire pe motive de rasă, naţionalitate, religie, grad de cultură, sex sau convingeri politice, nu poate împiedica constituirea şi funcţionarea partidelor politice”.

     IV)    Legea siguranţei naţionale (Legea nr.51 / 1991 publicată la 7.08.1991 în Monitorul Oficial nr.163). Este singurul act unde se foloseşte cuvântul . "legionar” şi anume în art.3, care enumeră ameninţările la adresa siguranţei naţionale a României. Articolul conţine 12 subpuncte notate de la a) la 1); cităm punctul h): “iniţierea, organizarea, săvârşirea sau sprijinirea în orice mod a acţiunilor totalitariste sau extremiste de sorginte comunistă, fascistă, legionară sau de orice altă natură, rasiste, antisemite, revizioniste, separatiste, care pot pune în pericol sub orice formă unitatea şi integritatea teritorială a României, precum şi incitarea la fapte ce pot periclita ordinea statului de drept”. Se constată că este vorba despre acţiuni totalitariste sau extremiste care din punct de vedere juridic înseamnă acţiuni armate (cu arma în mână); înfiinţarea unei asociaţii cu caracter legionar, a unui cuib legionar, a unui partid de ideologie legionară sau chiar înscrierea la Tribunal a ML ca asociaţie moral - creştină nu constituie o acţiune armată şi deci nu poate fi interzisă de lege; se face o separare între acţiunile totalitariste sau extremiste de tip comunist şi cele de tip fascist, cât şi de cele de tip legionar, întărindu-se astfel ideea că ML nu este fascistă. Totodată în art.4 este scris: “Prevederile art.3 nu pot fi interpretate sau folosite în scopul restrângerii sau interzicerii dreptului de apărare a unei cauze legitime, de manifestare a unui protest sau dezacord ideologic, politic, religios ori de altă natură, garantate prin Constituţie sau legi. Nici o persoană nu poate fi urmărită pentru exprimarea liberă a opiniilor sale politice şi nu poate face obiectul unei imixtiuni în viaţa sa particulară, în familia sa, în domiciliul sau proprietăţile sale ori în corespondenţă sau comunicaţii, nici ale unor atingeri ale onoarei sau reputaţiei sale, dacă nu săvârşeşte vreuna din faptele ce constituie, potrivit prezentei legi, o ameninţare la adresa siguranţei naţionale”. Deci este subliniat din nou dreptul cetăţeanului la opinie proprie (ideologică, politică, religioasă etc.) şi la exprimarea ei. Ca un argument în plus, cităm şi art.12, al. l: “Nici o persoană nu are dreptul să facă cunoscute activităţi secrete privind siguranţa naţională, prevalându-se de accesul neîngrădit la informaţii, de dreptul la difuzarea acestuia şi de libertatea de exprimare a opiniilor”.

       În raportul SRI pe anul 1994 se face deosebirea clară între ML şi mişcările de tip fascist, fiind tratate separat, astfel încât propaganda legionară nu poate fi confundată cu cea fascistă, care intră încă sub incidenţa actualului Cod Penal. In plus se recunoaşte obiectiv că legislaţia actuală permite răspândirea ideologiei legionare, cât şi atragerea şi convingerea tineretului, nimic de acest - gen nefiind interzis. Spre exemplificare, cităm din raportul SRI: “Din informaţiile pe care le deţinem se constată că s-a amplificat, devenind practic incontrolabilă, în condiţiile actualelor reglementări legale, activitatea de propagandă legionară destinată schimbării imaginii publice a “mişcării”, dar mai ales a îndoctrinării şi a atragerii tineretului”.

Toate cele arătate până acum nu duc decât la o singură concluzie: Mişcarea Legionară nu este interzisă de lege. Este adevărat că puterea actuală, de sorginte comunistă, doreşte să arate populaţiei că ar fi existat şi că mai există încă ceva mai rău decât comunismul, iar acest lucru nu ar putea fi decât fascismul şi mai ales legionarismul. Din păcate, la o asemenea idee falsă şi ticăloasă s-a alăturat şi Opoziţia actuală. Astăzi ML este atacată de întreg eșichierul politic reprezentat în Parlament. Mai mult chiar, până şi preşedintele A.F.D.P.R. o atacă, ca şi cum în puşcărie l-ar fi băgat legionarii şi nu comuniştii! Dar atacurile nu au nici un suport legal. Toţi cei care cred în idealurile ML şi iubesc adevărul sunt datori să-i apere trecutul (căci cine nu poate să-şi apere trecutul, care este sigur, nici să nu vorbească de prezent şi cu atât mai puţin să-şi facă planuri de viitor) şi să contribuie la dezvoltarea ei în actualitate. In contextul respectiv, înfiinţarea Cuibului "Horia Sima" s-a datorat următoarelor cauze:

a.       Dorinţei unor tineri de a deveni legionari.

b.       Cuibul este singura modalitate prin care te poţi transforma dintr-un om simplu într-un adevărat legionar, conform spuselor Căpitanului: “în Cuib să-ţi faci toată şcoala (legionară)”.

c.       De a arăta ţării că nu este nimic periculos şi ilegal în existenţa unui Cuib şi în formele lui exterioare de manifestare: simbolul Gărzii, insigne, steaguri, cămăşi verzi, cântece legionare, marşuri etc.

d.       Necesitatea unei activităţi la lumina zilei, înlăturându-se ideea că ML are ceva de ascuns. Montarea “firmei” ce indică sediul Cuibului nu s-a făcut din “teribilism”, extravaganţă sau inconştienţă, ci din motive bine întemeiate şi anume:

-         Este posibilitatea cea mai simplă de a anunţa publicul şi autorităţile de înfiinţarea Cuibului şi de locul unde acesta îşi desfăşoară deschis activitatea. Astfel, Cuibul - şi prin el ML - nu încalcă art.37 din Constituţie, al.4, care specifică: “Asociaţiile cu caracter secret sunt interzise”.

-         Obişnuirea publicului cu “firme” legionare, în nădejdea că se va putea relansa mai târziu comerţul legionar (pe magazinele şi restaurantele legionare exista o specificaţie clară în acest sens).

       Numele Cuibului nu a fost ales nici ca să ofenseze, nici ca să stârnească repulsie, ci numai pentru a apăra pe cel care a fost Comandantul ML de anumite acuze nefondate care i se aduc şi prin care este discreditată (conştient sau nu) şi ML în ansamblul ei.

       Mişcarea Legionară trebuie să trăiască. Şi, mai presus de orice, ea este o Şcoală şi ca orice şcoală, pe lângă manuale (în cazul nostru diverse publicaţii), are nevoie şi de clase, iar “clasele” ei sunt Cuiburile. Oare câte clase mai are astăzi Şcoala? Şi câţi dintre distinşii şi vechii profesori mai predau la ele?

Dumnezeu să binecuvânteze Şcoala cu cât mai mulţi elevi şi absolvenţi!

Şerban SURU

A fost ziua minciunii internaţionale: Auschwitz

O minciună circulă de peste 70 de ani. Dovedirea ei se face prin apelare la bun simţ. Timp de 50 de ani s-a spus la modul cel mai ferm, şi s-a "argumentat ştiinţific" tot aşa, că în lagărul de la Auschwitz au fost omorâţi, în perioada 1940-1945, 4 milioane de oameni, majoritatea evrei de origine. Adică din cele 6 milioane de "victime" evreieşti, 4  au fost la Auschwitz. După prăbuşirea sistemului comunist, placa comemorativă de la Auschwitz s-a schimbat şi din 4 milioane s-a transformat numărul în 1,5 iar mai apoi, în alte documente oficiale, s-a spus că de fapt au fost omorâţi în acest lagăr doar 900.000 de evrei. Ţinând cont de aceste "revelaţii" şi întrebaţi fiind, evreii de astăzi, cam cum ar trebui să scadă numărul victimelor evreieşti, adică de la 6 milioane la 3 sau 3,5, răspunsul a fost: Totalul a rămas acelaşi: adică 6 milioane! - Frumos coane Fănică, 2 la primărie, 2 la şcoală, unul în piaţă...

 - Mai jos poze cu prima placă şi a doua placă-care mai există şi astăzi, articole din ziarele vremii atunci când s-au schimbat plăcile un document la Crucii Roşii privitor la ce a găsit în lagărul de la Auschwitz, precum şi o nouă modificare oficială a numărului de victime. Menţionăm că Germania nazistă era membră a Convenţiei de la Geneva care stabileşte şi acum standardele dreptului internațional în ceea ce privește problemele umanitare. Sub auspiciile ei funcţiona şi funcţionează Comitetul Internaţional a Crucii Roşii, Crucea Roşie a avut acces la toate, absolut toate lagărele germane din timpul celui de al II-a război mondial. Conform rezultatelor ei,  confirmate la nivelul anilor 1970, în toate lagărele, care cuprindeau milioane de oameni, numărul total al morţilor, de toate naţiile, a fost de sub 272.000. Crucea Roşie, deşi a vizitat lagărele şi a discutat cu deţinuţii, nu pomeneşte nimic de execuţii în masă, de camere de gazare, de cuptoare unde erau arse cadavre etc. Conform Crucii Roşii, aceste 272.000 de decese s-au datorat: bătrâneţii, tifosului, diverselor altor epidemii şi boli cât şi bombardamentelor aliaţilor, care bombardamente au lovit uneori şi lagărele de concentrare.

După cum se poate observa din documentul-poză de mai jos al Crucii Roşii, în lagărul de la Auschwitz au murit doar 52.389 de persoane, număr revizuit şi confirmat la nivelul anului 1977. Comentariile sunt de prisos. În anul 1983 Crucea Roşie dă un al raport îmbunătăţit. Cifrele cresc doar cu puţin faţă de cele din 1977.

Ca amuzament: peste tot se spune: 27 Ianuarie, ziua eliberării de către trupele sovietice a lagărului de la  Auschwitz. Şi dacă este vorba despre o eliberare, te aşteptai ca să se fi dat lupte grele prin preajma lagărului. Aş, da de unde! Trupele germane se retrăseseră de mult. Şi cu germanii s-au putu retrage, oricare dintre deţinuţii din lagăr, la libera lor alegere. Ceea ce mulţi au şi făcut.

 

 

 

Miting al Mişcării Legionare împotriva abuzurior Institutului Holocaustului - Elie Wiesel

- Miting împotriva abuzurilor şi minciunilor repetate ale Institutului naţional pentru studierea holocaustului din România - Elie Wiesel (INSHR-EW), abuzuri şi minciuni la adresa Mişcării Legionare cât şi a religiei creştine. Mitingul va avea loc în Buc., Piaţa Victoriei - Muzeul Antipa, Luni 26 Ianuarie 2015, între orele 14-15. Mitingul durează doar o oră. Pentru informaţii sunaţi la: 0722.268.457; 0727.869.654.

FALSA REBELIUNE LEGIONARĂ DIN IANUARIE 1941

- Chiar şi acum, la 25 de ani de la "revoluţie", de la căderea comunismului, încă mass-media în majoritatea ei, cât şi mulţi istorici şi, totodată, bine înţeles, comunitatea evreiască, încă mai vorbesc despre "Rebeliunea legionară" din 21-23 ianuarie 1941, când se spune că legionarii au omorât evrei, că i-au căsăpit la abator în Bucureşti etc. Nu există nici o dovadă a "crimelor de la abator". După venirea comuniştilor la putere în 1945, când la început, în anii '45-55, aparatul partidului comunist cât şi securitatea erau pline de alogeni, în speciali evrei, nici un legionar nu a fost găsit vinovat de moartea vreunui evreu.

 - Mai jos redăm un articol din ziarul România Liberă din care rezultă limpede cum a fost pusă la cale aşa zisa "rebeliune legionară" de către regimul Antonescu în colaborare cu Partidul Comunist Român. Comenatriile sunt de prisos.

  - Articol din România Liberă – 03.09.2003 - de Vladimir Alexe:

Convenţiile secrete de colaborare dintre comunişti şi regimul Antonescu din 1941

 Într-un comunicat dat publicităţii pe 25 august a.c., Administraţia Prezidenţială acuza ziarul israelian "Ha'aretz", citam: "Responsabilii redacţiei ziarului au comis o fraudă publicând un text prefabricat în redacţie, neaprobat de intervievat şi deci nemaiaparţinându-i acestuia din urmă, deformându-i spusele, ca şi poziţiile bine cunoscute ale preşedintelui Iliescu". Benzile audio, puse la dispoziţie de "Ha'aretz", dovedesc că lucrurile nu stau chiar aşa. Pe bandă, ILIESCU spune următoarele: "Eu am şi trăit aceste momente. Am avut prieteni evrei, iar tatăl meu, pentru că nu era numai împotriva evreilor această acţiune, împotriva comuniştilor... Deci cum să spun? Această represiune ii viza şi pe alţii. Dar holocaustul s-a referit nu numai la populaţia evreiască din Europa. ... în România evreii şi comuniştii erau sub semnul egalităţii".

Relativizarea holocaustului, întreprinsă de ION ILIESCU, include ideea că acesta a fost aplicat şi altor popoare, precum şi comuniştilor. "In România din perioada nazistă evreii şi comuniştii erau trataţi la fel. Tatăl meu a fost militant comunist şi a fost trimis în lagăr. A murit la 44 de ani, la mai puţin de un an după ce s-a întors". Ideea că în România sub regimul ANTONESCU ar fi existat şi un holocaust împotriva comuniştilor şi că tatăl său - ALEXANDRU ILIESCU - i-a fost victimă constituie o mare noutate, o răstălmăcire, o "rescriere" a istoriei de către preşedintele ION ILIESCU. A existat un holocaust împotriva comuniştilor în România sub regimul ANTONESCU?

       Convenţii secrete de colaborare

       Deşi istoria PCR include numeroase "pete albe" - sau fapte asupra cărora se păstrează tăcere în mod intenţionat -, colaborarea comuniştilor cu regimul ANTONESCU s-a materializat prin două convenţii secrete încheiate în 1941. Colaborarea aceasta, subliniem, a fost posibilă datorită efectelor pactului MOLOTOV-RIBBENTROP, care a funcţionat între 1939 şi 1941. Prima convenţie de colaborare între comunişti şi regimul ANTONESCU s-a încheiat pe 11 ianuarie 1941 prin mijlocirea Serviciului Secret de Informaţii - SSI - reprezentat de comisarul PETROVICI şi de CONSTANTIN DAVID (evreu de origine -n.n.), care reprezenta Partidul Comunist din România (PCdR). Prin această convenţie, Partidul Comunist se angaja să participe la evenimentele din 20-23 ianuarie 1941 prin acţiuni anarhice în cartierele evreieşti alături de poliţişti, derbedei şi hoţi. Comuniştii şi-au respectat angajamentele, aducând astfel o importantă contribuţie la consolidarea regimului ANTONESCU cu această ocazie. Participarea comuniştilor la devastarea cartierelor evreieşti din 20-23 ianuarie 1941 este însa şi astăzi un "tabu" pentru istoria PCR. şi nu înţelegem de ce. A doua convenţie între comunişti şi regimul ANTONESCU s-a încheiat în iulie 1941, după atentatul contra trenului "Patria", şi a fost semnată de EUGEN CRISTESCU, directorul SSI, şi ŞTEFAN FORIŞ, secretarul Partidului Comunist din România (PCdR) din acel timp. Prin această convenţie, comuniştii se angajau de a se abţine de la acte de sabotaj în industria de armament şi transportul feroviar pe perioada războiului. SSI-ul, la rândul său, se angaja să nu trimită pe front nici un comunist, care astfel ar fi ajuns să lupte contra lui STALIN şi a URSS. În al doilea rând, de a nu-i preda pe comunişti lui ADOLF EICHMAN pentru a-i duce în lagărele germane. Iar în al treilea rând, de a nu se opune "infiltrării" către Bucureşti a comuniştilor din ţară. În 1944, când a avut dovada colaborării lui FORIŞ cu regimul ANTONESCU, STALIN a ordonat o "epurare" masivă a comuniştilor din România, în primul rând a lui ŞTEFAN FORIŞ şi a colaboratorilor săi. Dar şi utilizarea pe mai departe a directorului SSI, EUGEN CRISTESCU. Asta pentru a mai vorbi de colaborarea mai veche din 1938 a comuniştilor cu "Frontul Renaşterii Naţionale", organizaţie carlistă.

Tatăl lui ION ILIESCU milita în cadrul "Komintern" pentru dezmembrarea României şi reîntoarcerea Basarabiei la URSS

     După patru ani petrecuţi în URSS (1931-1935), când a participat la Congresul al V-lea al PCdR de la Gorikovo, tatăl lui ION ILIESCU a fost "infiltrat" de sovietici în România, unde a militat pentru reîntoarcerea Basarabiei la URSS. A făcut parte din "grupul FORIŞ", aşa că este logic să tragem concluzia că a făcut politica acestui grup în anii războiului. ION ILIESCU avea pe atunci (născut în 1930) între 11 şi 14 ani. Chiar el recunoştea într-un interviu mai vechi că nu prea ştia ce făcea tatăl său în acest timp. ALEXANDRU ILIESCU a fost de mai multe ori în diverse "lagăre", în care venea şi din care pleca cu "intermitenţe". În recomandarea 10975 din 22 iulie 1955 a CC al PMR, prin care ION ILIESCU era "propulsat" pentru "Uniunea Internaţională a Studenţilor", cu sediul la Praga, se menţiona: "După 23 august 1944 (Ion Iliescu - n.n.) s-a înscris în UTC şi a activat în cadrul organizaţiei UTC a elevilor. A participat la diferite acţiuni ale partidului (la 15-16 ani! - n.n.). După autodizolvarea UTC a continuat să activeze în organizaţia tineretului progresist şi a UTM". Deci încă din adolescenţă ION ILIESCU a devenit un "propagandist". Astfel încât cunoaşterea adevăratei istorii a PCR-ului i-a rămas un capitol interzis. La 73 de ani însa, din motive de "populism" politic, ILIESCU "rescrie" istoria recentă cu o mare seninătate. Pe baza celor două convenţii ale PCdR cu regimul ANTONESCU se poate spune oare că în România a fost un holocaust împotriva comuniştilor, aşa cum o afirma ION ILIESCU?