Mai jos este o adresă către deputaţi, din 9 Iunie, în care se arată limpede caracterul nefascist al Mişcării Legionare plus norme europene privitoare la "legiferarea trecutului". Credeţi că deputaţii au ţinut cont de ele?
LEGIUNEA
ARHANGHELUL
MIHAIL
GARDA
DE FIER
Str. Iacob Negruzzi Nr. 1, sector 1,
Buc. tel. fax 021.223.01.96; 0722.268.457- dl. Şerban Suru
Către Comisia Juridică
Camera Deputaţilor
Doamnelor
şi Domnilor Deputaţi
În legătură cu PL-x nr. 193/2014 de modificarea a
OUG 31/2002
Subsemnatul
Şerban Suru, identificat cu CNP:
1590414400234 şi C.I. RR 919133, domiciliat în str. Iacob Negruzzi nr. 16,
sect. 1, Bucureşti, având şi funcţia de conducător al „Legiunii Arhanghelul Mihail”, cunoscută şi cu denumirea „Mişcarea Legionară”, cu sediul în Str.
Iacob Negruzzi nr. 1, sect. 1, Bucureşti, în numele meu personal cât şi al
Mişcării, vă aduc la cunoştinţă următoarele:
-
Dacă
onorata Comise Juridică (cât şi parlamentul) va vota, va decide prin vot că
Mişcarea Legionară a avut un caracter fascist şi deci îl are şi în ziua
de astăzi, se vor încălca 2 decizii importante ale Instanţelor române din două
dosare penale, decizii rămase definitive. Respectivele decizii arată clar că
Mişcarea Legionară NU A FOST FASCISTĂ şi că ea, în prezent, activează LEGAL.
-
Una dintre
aceste decizii se bazează şi pe punctul de vedere exprimat de Academia
Română
la cererea expresă a Parchetului, într-un dosar penal deschis împotriva
Mişcării Legionare cât şi împotriva subsemnatului, Suru Şerban, în urma
plângerii făcute de către Institutul pentru studierea holocaustului din România
– „Elie Wiesel” (în continuare, prescurtat:
INSHR). Dosarul penal respectiv avea nr. 4155/P/2013 deschis la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sect. 1.
În el, Mişcarea Legionară cât şi subsemnatul în calitate de legionar, eram
învinuiţi de activitate legionară şi, în concepţia INSHR, activitate limpede fascistă, dacă este legionară. Parchetul
de pe lângă Judecătoria Sect. 1 a cerut punctul de vedere al ACADEMIEI ROMÂNE. Aceasta a răspuns că,
cităm din rezoluţia parchetului:
„La solicitarea organului de urmărire
penală, Academia Română, prin semnătura vicepreşedintelui, a precizat că nu
se pot considera toate mişcările de extremă dreaptă din Europa ca mişcări
exclusiv fasciste; fără îndoială că elemente comune există, dar nu până a duce
la o concluzie radicală în această privinţă; fiecare mişcare a avut specificul
ei.” Astfel Academia încadrează Mişcarea Legionară din perioada interbelică în curentele de extremă dreaptă, dar nu în
cele fasciste.
Acest punct de vedere semnat de
vicepreşedintele Academiei este în conformitate cu definiţia dată
legionarismului în Dicţionar Politic – Instituţiile
Democraţiei şi Cultura Civică, apărut la Editura Academiei Române, 1993, Buc., autor
Prof. univ. Dr. Sergiu Tamaş, din
care cităm:
„LEGIONARISM: Mişcare naţionalistă
iniţiată în România, în 1922, de un grup de studenţi conduşi de Corneliu Zelea
Codreanu.(…)
Legionarismul. are în comun cu fascismul italian şi
naţional-socialismul german aversiunea faţă de bolşevism, dar, treptat, şi-a
conturat o doctrină proprie
care, fără a fi omogenă şi pe deplin structurată, se referă la apărarea
creştinismului ortodox, promovarea tradiţionalismului, protecţia intereselor
naţiunii (…)” – Pg. 147 şi 148 din respectivul dicţionar.
În
final, parchetul a dat, în Dosarul 4155/P/2013, o Ordonanţă de clasare. Nemulţumit de această ordonanţă, INSHR face plângere împotriva ei la
Procurorul Superior. Acesta respinge plângerea.
Atunci
INSHR se adresează instanţei
Judecătoriei Sect. 1. – Dosar Penal
nr. 23010/299/2014
în care Mişcarea Legionară cât şi subsemnatul eram învinuiţi pentru activitate
legionară-deci fascistă - aşa cum susţinea INSHR.
Instanţa
decide, în 14 Noiembrie 2014, bazându-se pe răspunsul dat de Academia
Română către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sect. 1, că, cităm:
„Prin urmare, în mod temeinic organele
judiciare au stabilit o soluţie având la baza prevederile art. 10 alin. 1 lit.
b C.p.. anume că fapta nu este prevăzută de legea penală, astfel încât
plângerea petentei va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
în baza art. 341 alin. 5 şi 6 lit. a CPP
respinge ca nefondată plângerea
formulată de petenta INSHR - ELIE WIESEL" cu sediul în
Bucureşti, Bd. Dacia nr. 89, sector 2, în contradictoriu cu intimatul SURU
ŞERBAN cu domiciliul în Bucureşti, str. lacob Negruzzi nr. 16, sector 1,
împotriva Ordonanţei nr. 4155/P/2013 din data de 17.02.2014 a
Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi Ordonanţei nr.
1161/11 2/2014 din 08.04.2014 a prim procurorului parchetului de pe lângă
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti. (…) Definitivă.”
Cu
alte cuvinte Instanţa a consfinţit afirmaţiile Academiei Române privitoare la
Mişcarea Legionară. Totodată a constatat că
activitatea mea legionară cât şi a Mişcării Legionare din prezent nu are un
caracter fascist şi astfel nu se încadrează în prevederile OUG 31/2002.
De
fapt cele stabilite de Judecătoria Sectorului 1, s-au mai statuat o dată prin DECIZIA
PENALĂ NR. 248/Curtea de Apel Braşov, din 19.09.2005 - Dosar nr 49/P/Ap/2005, decizie rămasă definitivă şi irevocabilă (prin respingerea recursului declarat de
parchet la ICCJ - decizia nr. 1045/17.02.2006 Dosar 21740/1/2005 – nr.
vechi: 6491/2005). Prin respectiva decizie s-a dispus achitarea inculpatului,
considerându-se de către Curtea de Apel că:
„16. În România,
ca stat democratic, exprimarea unor opinii sau convingeri legate de doctrina
sau Mişcarea Legionară nu sunt interzise. (…)
De altfel, funcţionarea a numeroase organizaţii
legal înfiinţate, precum: Mişcarea
Legionară, Noua Dreaptă etc. şi existenţa unor publicaţii ale acestora,
constituie o realitate care nu poate fi ignorată.
Ele sunt prezente pe numeroase situri de pe
internet şi îşi fac cunoscute preocupările legate de naţionalism, doctrina legionară, Garda de Fier, embleme,
însemne, publicaţii, doctrină, imnuri, poezii, etc.
Suntem, de fapt, în prezenţa materializării
libertăţii de exprimare care, dacă funcţionează în alte cazuri, trebuie să
funcţioneze, în limitele legii, şi pentru inculpat.”
Astfel
se poate observa că la nivelul anului 2005, la 3 ani de la apariţia OUG 31/2002, s-a constatat că Mişcarea
Legionară este legală şi că nu încalcă prevederile OUG 31/2002, deci NU ESTE
FASCISTĂ. Această decizie a curţii de Apel Braşov – Secţia Penală, consfinţită
de Înalta curte de Casaţie şi Justiţie este şi ea cunoscută de către INSHR. Mai
mult, Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România o trece pe propriul ei site
la: http://romanianjewish.org/ro/?p=10567.
Însă
acum INSHR, în ciuda celor 2 hotărâri judecătoreşti arătate mai
sus, pe care le cunoaşte dar pe care
le-a ascuns deputaţilor şi în ciuda celor stabilite de Academia Română(inclusiv
prin punctul trimis parchetului sau prin Dicţionarul Politic), INSHR deci, în cunoştinţă de cauză, cere
Comisiei Juridice să nesocotească, să
încalce respectivele hotărâri judecătoreşti şi, prin votul ce se va da în
comisie în ziua de Marţi 9 Iunie 2015, cere acesteia să se stabilească
caracterul fascist al Mişcării Legionare, atât a celei din trecut cât şi a
celei din prezent, pe care o reprezint. Astfel, prin trafic de influenţă şi
abuz în serviciu INSHR instigă pe deputaţi la încălcarea unor
hotărâri judecătoreşti şi la erijarea lor în for academic.
De fapt, România a semnat Rezoluţia
(Parlamentului Uniunii Europene) din 02.04.2009 referitoare la „conştiinţa europeană şi totalitarismul”
(2010/C 137 E/05) şi astfel rezoluţia a devenit obligatorie pt. România. În ea se stabileşte la punctele A, B,
şi C de la pagina 1, că, cităm:
- „A. întrucât istoricii admit că nu
este posibilă interpretarea într-un mod pe deplin obiectiv a faptelor istorice
şi că nu există relatări istorice obiective; întrucât, cu toate acestea,
istoricii de profesie utilizează instrumente ştiinţifice pentru studierea
trecutului şi încearcă, astfel, să fie cât mai imparţiali cu putinţă;
- B. întrucât niciun
organism sau partid politic nu deţine
monopolul asupra interpretării istoriei, iar astfel de organisme sau
partide nu pot pretinde că sunt
obiective;
- C.
întrucât interpretările politice oficiale ale faptelor istorice nu ar trebui să
fie impuse prin decizii ale majorităţii parlamentare; întrucât un parlament nu
poate legifera asupra trecutului;”
Dar INSHR, prin PLx 193/2014 la care a contribuit din plin, cere tocmai
aşa ceva Comisiei Juridice şi Parlamentului: să legifereze asupra trecutului şi pe baza trecutului să condamne
prezentul, adică Mişcarea Legionară din prezent, ai cărei membrii actuali
activi sunt toţi născuţi după 1945.
În realitate situaţia este cât se poate de absurdă,
şi este necesar ca inclusiv cuvântul „FASCISM”
să fie scos din OUG 31/2002. Iată de ce:
-
Faptul că parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 a fost nevoit să ceară punctul de vedere al Academiei Române
privitoare la caracterul fascist sau nu
al Mişcării Legionare, cât şi faptul că inclusiv Comisia Juridică a
cerut şi ea acelaşi lucru de la Academia Română, iar aceasta a dat
către parchet un răspuns în care se arăta că multe organizaţii de dreapta,
printre care şi Mişcarea Legionară, au avut puncte comune cu fascismul dar în
proporţii diferite şi nu în totalitate, dovedeşte
cât de greu, ICLUSIV PENTRU ACADEMIE este să se pronunţe clar şi limpede
asupra a ceea ce a fost şi eventual este fascismul ca ideologie, simbolistică
şi fenomen istoric.
-
Dacă ACADEMIA, PARCHETULUI cât şi
DEPUTAŢII DIN COMISIA JURIDICĂ, toţi cu studii de drept, mulţi dintre ei
specialişti renumiţi în drept, avocaţi de meserie sau profesori universitari de
drept, NU POT SĂ SE PRONUŢE EI ÎNŞIŞI
CLAR ŞI FĂRĂ DUBII, PRIVITOR LA FAPTUL DACĂ O ORGANIUAŢIE ESTE FASCISTĂ SAU
NU, ADICĂ NU POT SĂ CUNOASCĂ EI CLAR şi OBIECTIV
FENOMENUL FASCIST, care în realitate
este unul imposibil de cunoscut în totalitatea lui, fiind de fapt unul foarte
controversat atât pentru istorici cât şi pentru politologi şi inclusiv pentru
academicieni, atunci cum puteţi onoraţi membrii ai comisiei juridice SĂ CEREŢI, SĂ OBLIGAŢI, PRINTR-O LEGE (OUG 31/2002
adică Legea 107/2006), ca cetăţenii obişnuiţi, fără studii de drept, de istorie
sau de politologie, SĂ ÎL CUNOASCĂ(fenomenul fascist), ca nu cumva să facă fapte sau
să aibă idei de tip fascist sau să folosească simboluri fasciste???!
CUM PUTEŢI CERE AŞA CEVA???
Ce să facă
de acum încolo fiecare cetăţean atunci când vrea să propună o idee sau un
simbol politic? Să întrebe înainte, de fiecare dată, ACADEMIA română, aşa cum a
făcut parchetul sau dvs., ca să aibă garanţia că nu este o idee sau un simbol
fascist sau legionar???
Dar absurdul existenţei cuvântului „fascist” în legislaţia română s-a confirmat
chiar în realitate, şi nu de puţine ori, iar cel mai flagrant a fost chiar din
partea GUVERNULUI şi a MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE. Mai precis, la 6 luni
de la apariţia OUG 31/2002, Guvernul, prin Premier şi M.A.I. stabilesc care să fie uniformele şi simbolistica folosite de
acest minister. Iar la loc de „cinste” ca simbol principal
al ministrului şi al POLIŢIE ROMÂNE se află FASCIA, simbolul principal al
Statului Fascist Italian, întemeiat în 1922 de către Benito Mussolini (a se
vedea pozele ataşate prezentei - continuarea adresei de faţă, după ele; Anexa 2 - sigla partidului fascist italian, Anexa 3: steagul Republicii Fasciste Italiene;
Anexa 4: sigla MAI; Anexa 5: sigla Poliţiei Române)(a se vedea şi: click AICI)
Astfel pe toate clădirile aparţinând de Poliţia Română, pe toate maşinile poliţiei, pe toate uniformele şi emblemele, insignele sau anteturile poliţiei române apar FASCIILE ÎNCRUCIŞATE. Şi aceste fascii au fost menţinute şi confirmate din toamna anului 2002 şi până în prezent de către toate guvernele care s-au succedat indiferent de coloratura lor politică. Am făcut în urmă cu un an şi jumătate adrese către Guvern, către M.A.I., către Preşedinţie, către INSHR, cu întrebarea dacă fasciile folosite de poliţie sunt sau nu simbol fascist, adică „ciupercuţă într-un picior, ghici ciupercă ce-i?”. Am primit câteva răspunsuri unele chiar amuzante. INSHR a refuzat să răspundă. Apoi am făcut o plângere, ca să demonstrez prin instanţă „absurdul”, la Parchetul de pe lângă ÎCCJ. Primind răspunsuri evazive sau lipsite de sens, am ajuns în faţa ICCJ. Bineînţeles că mi s-a respins plângerea. Dar scopul a fost atins, căci acela nu era de a arăta că M.A.I. ar fi fascist ci de a arăta că OUG 31/2002, în ceea ce priveşte folosirea cuvântului fascist, este absurdă.
Anexa 4: sigla MAI; Anexa 5: sigla Poliţiei Române)(a se vedea şi: click AICI)
Astfel pe toate clădirile aparţinând de Poliţia Română, pe toate maşinile poliţiei, pe toate uniformele şi emblemele, insignele sau anteturile poliţiei române apar FASCIILE ÎNCRUCIŞATE. Şi aceste fascii au fost menţinute şi confirmate din toamna anului 2002 şi până în prezent de către toate guvernele care s-au succedat indiferent de coloratura lor politică. Am făcut în urmă cu un an şi jumătate adrese către Guvern, către M.A.I., către Preşedinţie, către INSHR, cu întrebarea dacă fasciile folosite de poliţie sunt sau nu simbol fascist, adică „ciupercuţă într-un picior, ghici ciupercă ce-i?”. Am primit câteva răspunsuri unele chiar amuzante. INSHR a refuzat să răspundă. Apoi am făcut o plângere, ca să demonstrez prin instanţă „absurdul”, la Parchetul de pe lângă ÎCCJ. Primind răspunsuri evazive sau lipsite de sens, am ajuns în faţa ICCJ. Bineînţeles că mi s-a respins plângerea. Dar scopul a fost atins, căci acela nu era de a arăta că M.A.I. ar fi fascist ci de a arăta că OUG 31/2002, în ceea ce priveşte folosirea cuvântului fascist, este absurdă.
Cuvântul fascist a fost de fapt scos din Codul Penal al României în perioada
1990-2002 şi reintrodus odată cu OUG 31/2002 deşi până atunci nu a existat nici
un fenomen intern fascist care să justifice refolosirea acestui cuvânt.
Cele expuse mai sus arată că existenţa
cuvântului FASCIST în legislaţia penală română încalcă cerinţele de accesibilitate şi previzibilitate necesare unei norme juridice, unei legi. Aceste
cerinţe au fost statuate în mod constat în deciziile Curţii europene a
Drepturilor Omului şi ale Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene.
Faptul că
Procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sect. 1 nu a putut singur să
discearnă dacă o faptă sau o organizaţie este
sau nu fascistă şi acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu deputaţii Comisiei
Juridice, în final atât procurorul cât şi deputaţii fiind nevoiţi să ceară
punctul de vedere al Academiei române, dovedeşte că existenţa cuvântului fascist în
OUG 31/2002 cât şi în PLx 193/2014 este o greşeală ce poate duce la erori judiciare importante.
În jurisprudenţa instanţelor europene,
s-a arătat de nenumărate ori că semnificaţia noţiunii de accesibilitate,
asociată exigenţei previzibilităţii legii, priveşte modul de receptare a
conţinutului actelor normative de către corpul social, în sensul de înţelegere a acestora. În caz contrar principiul „nemo
censetur ignorare legem” nu ar mai putea fi aplicat, ceea ce ar avea grave
consecinţe asupra securităţii raporturilor sociale, a existenţei societăţii în
general. Astfel, în cauze precum Sunday Times contra Regatul Unit al Marii
Britanii şi Irlandei de Nord-1979, Rekvănyi contra Ungariei-1999, Rotaru
împotriva României-2000, Damman împotriva Elveţiei-2005, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că „nu poate fi
considerată «lege» decât o normă enunţată cu suficientă precizie, pentru a
permite individului să-şi regleze conduita”.
De aceea, în Decizia Cadru 913/JAI/2008 a Consiliului Uniunii Europene (pe scurt DC 913), decizie care este obligatorie
pentru toate statele UE, şi care decizie se referă la formele cele mai grave de rasism şi xenofobie (deci implicit şi la
„fascism” aşa cum rezultă din mentalul colectiv român) nu o să vedeţi folosite în ea
cuvintele: fascism, nazism( adică naţional socialism) extremă dreaptă,
extremism etc., şi cu atât mai puţin legionarism,
căci aceste cuvinte au un caracter foarte general, greu de definit, care se
referă la ideologii şi doctrine controversate ce au şi nenumărate elemente
comune cu doctrinele democratice.
D.C. 913/JAI/2008 defineşte limpede, în preambulul ei, ce înseamnă xenofobie şi rasism din punct de vedre
juridic şi apoi spune limitele în care trebuie ele folosite în legislaţia UE.
La fel face şi pentru ceea ce noi numim „holocaust”, deşi decizia se fereşte să
folosească un asemenea cuvânt care la rândul lui este controversat şi folosit
mai ales în literatură, în artă, dar nu şi în drept penal la nivel de UE. D.C. 913/JAI/2008 intră în categoria
Tratatelor internaţionale privitoare la drepturile omului deci se încadrează în
Art. 20 din Constituţia României şi astfel, fiind mai permisivă decât OUG
31/2002, o înlătură practic pe aceasta, inclusiv din punctul de vedre al temei
fascismului sau „holocaustului”.
În
final, ţinând cont de cele arătate mai sus, îi rugăm pe onoraţii membri ai
Comisie Juridice să nu accepte introducerea cuvântul legionar în Plx 193/2014
ci din contră să scoată şi cuvântul „fascist” (care deja produce grave confuzii)
din proiectul de lege, iar Plx 193/2014, să o adapteze strict după definiţiile
şi cerinţele obligatorii impuse de D.C 913/JAI/2008, adică să condamne dur orice incitare sau faptă sau folosirea de simboluri
sau crearea de organizaţii de tip: rasist, xenofob, şovin, antisemit,
antiromân, totalitar etc.
Anexăm o serie de documente în copie
Mişcarea
Legionară din România
Prin
Şerban Suru