7 Cuvinte, povestea unui biruitor: Gheorghe Calciu - un film de excepţie

Un film de excepţie:  7 Cuvinte, povestea unui biruitor: Gheorghe Calciu. Aici, prin link(click pe subliniere): Trailer FILM Gh. Calciu.  Mânăstirea Diaconeşti a depus eforturi mari, inclusiv băneşti pt. realizarea DVD-ului. Pentru întreg DVD-ul sunaţi:
-  la Editura Bonifaciu: 0755276934
sau la:
-  ROST: 0770 310 350.
Un film de Andrei Negoiţă Zagorodnâi şi Mânăstirea Diaconeşti. Distribuţie Editura Bonifaciu: 0755276934; editurabonifaciu@gmail.com. Toate drepturile rezervate: Abis Studio, Mânăstirea Diaconeşti, Legenda Film & Co. SRL.

Adăugaţi o legendă

Cine este Anti-Legionar este Anti-Israel

Şeful Mişcării Legionare, Şerban Suru:

       Ştiri vechi pentru proşti noi! De nenumărate ori tot felul de semidocţi, de cretini politici sau de rău intenţionaţi acuză Mişcarea Legionară de antisemitism(rasism). În ultima vreme am tot fost contactat de asemenea persoane care vroiau cu orice preţ să pozeze în intelectuali "rasaţi". Lor le răspund cu ceea ce s-a stabilit, de către întemeietorii Mişcării Legionare, la data de 8 Noiembrie 1927. Dar mai întâi un scurt citat din cuvântarea în plenul Parlamentului, a lui Corneliu Zelea Codreanu, în calitate de cel mai tânăr deputat din acea vreme - 1931(Decembrie):

            "Eu nu întrebuinţez cuvântul de jidan pentru ca să insult pe cineva. Eu le spun jidani, pentru că aşa cred eu că se numesc ei şi de altfel - mi se pare curios - este singura naţie care fuge de numele ei propriu, de numele pe care îl are."

     Iar acum hotărârea Mişcării Legionare din 8 Noiembire 1927 aşa cum apare ea trecută în "Cărticica Şefului de Cuib"

        "Consfătuirea a ţinut până la ora 6.30(după amiaza- n.n.) după care s-a dat citire următorului comunicat:
1. Legiunea afirmă că mai presus de interesele personale stă Patria cu nevoile ei.
2. În slujba acestei Patrii încălcate de străini, toţi copiii Pământului Românesc trebuie să alerge cu sufletul şi cu braţul lor.
3. Legiunea se îndreaptă către tot cel ce se simte de soldat chemându-l sub drapelul ei întru apărarea pământului strămoşesc.
4. România a românilor. Pentru jidani, Palestina. Dreptate românului şi moarte trădătorului.
Trăiască în noi inima de soldat!
Trăiască, înflorească România Nouă!"(încheiat citatul).

       Concluzia: cine este contra Mişcării Legionare, este contra ideilor ei, este deci contra Statului Israel, creat în Palestina, este deci... ANTISEMIT-aşa cum susţin liderii israelieni faţă de oricine care are ceva contra Israelului.

(a se vedea şi continuarea după poză)

        Iar în continuare, tot din "Cărticica Şefului de Cuib", primul punct din programul legionar. Vedeţi ceva antisemit în el sau vreo referire la evrei?:

       "Primul punct de program legionar.
Dacă vă întrebă cineva să-i spuneţi că este: JURĂMÂNTUL PENTRU PEDEPSIRE.
A doua zi după victoria legionară se va constitui "TRIBUNALUL EXCEPŢIONAL", care va chema în faţa lui şi va judeca pentru trădare de Patrie:
 a) Pe toţi jefuitorii banului public;
 b) Pe toţi cei ce au primit mită înlesnind afaceri;
 c) Pe toţi cei care călcând legile fundamentale ale ţării au persecutat, au închis, au lovit în legionari sau în familiile lor. Orice funcţiune ar deţine, de la jandarm până la ministru, nimeni nu va scăpa acestei judecăţi.
Prea şi-au imaginat aceşti domni că Ţara Românească este moşia lor, că legile s-au făcut pentru ca să le calce ei în picioare şi că noi suntem argaţii de pe această moşie, pe care să ne bată la spate cu biciul.
Naţiunea română, conştientă de drepturile ei va începe viaţa cea nouă prin OPERA DE PEDEPSIRE LEGALĂ.
Acest ceas îl aşteptăm şi răbdăm.
Fără acest CEAS AL PEDEPSIRII, nu este posibilă nici o refacere în această ţară.
Şefii de cuiburi vor face rapoarte amănunţite şi foarte exacte asupra tuturor nelegiuirilor comise, înaintându-le Şefului Legiunii." 
  
- Parcă acum, în prezent, trăim vremurile acelea.

Legalitatea Mişcării Legionare - doar pt. cunoscători

Şeful Mişcării Legionare, Şerban Suru:

           - Imediat după căderea comunismului, şi până în 2011-2013, o seria întreagă de grupări pretinse legionare, unele transformate în persoane juridice precum este fundaţia "George Manu" sau Partidul "Pentru Patrie" (Totul Pentru Ţară) afirmau sus şi tare că Mişcarea Legionară este interzisă de lege. Şi asta în ciuda oricărei evidenţe contrare şi a oricărei logici şi raţiuni de bun simţ. În anul 1995 mi s-a publicat un drept la replică în revista "Puncte Cardinale" (pe care îl reproduc mai  jos atât în format text cât şi în format "poză").  Deşi articolul era lămuritor, ei bine, "minţile luminate" din organizaţiile enumerate mai sus au continuat în a debita prostii despre ilegalitatea ML şi în a acuza drept "securişti", vânduţi evreilor, teribilişti etc., pe noi, cei care susţineam argumentat, inclusiv prin fapte, că ML nu este înafara legii. Credeţi că atunci când în anul 2013 au fost forţaţi de împrejurări să recunoască legalitatea ML şi-au cerut scuze sau ceva asemănător? Aş, au continuat cu insultele şi calominiile la adresa noastră şi au început să pozeze drept mari apărători ai legalităţii ML. 

       Articol  din revista „Puncte Cardinale” – Nr. 2/50 – Februarie 1995, pagina 11.

DREPTUL LA REPLICĂ

       Modul în care dl. Răzvan Codrescu a prezentat în „Puncte Cardinale” (anul IV, nr. 11/47, pg. 19) înfiinţarea unui cuib legionar în Bucureşti(o iniţiativă puţin teribilistă, inclusiv prin denumirea ostentativă – Cuibul Legionar <<Horia Sima>>), precum şi repetatele afirmaţii eronate despre situaţia Mişcării Legionare în cadrul legal actual, apărute inclusiv în „Puncte Cardinale” şi în „Gazeta de Vest”, l-au determinat pe dl. Şerban Suru să ne trimită spre publicare „Dreptul la replică” pe care îl reproducem mai jos. (S-a folosit prescurtarea ML pentru Mişcarea Legionară)

MIŞCAREA LEGIONARĂ ŞI LEGISLAŢIA ACTUALĂ

        După mai bine de 50 de ani de teroare şi minciună datorate dictaturii Iui Carol al II‑lea, a lui Antonescu, dar mai ales a comuniştilor, populaţia României. în majoritatea ei covârşitoare, trăieşte cu idea că ML a fost şi este o organizaţie criminală şi deci sigur trebuie să fie interzisă de legislaţia actuală. Concluzia respectivă este falsă şi se datorează faptului că, foarte mulţi oameni nu citesc şi nu studiază legile, chiar şi dintre cei care prin natura profesiei lor (avocaţi, jurişti, notari, procurori, judecători, ofiţeri de poliţie şi SRI, parlamentari etc.) ar trebui să o facă.

       Lumea românească crede că în următoarele acte se fac referiri negative la adresa fenomenului legionar:

 - în I) Constituţia României votată în 1 991; II) Codul Penal; III) Legile de înfiinţare a partidelor politice şi IV) Legea privind siguranţa naţională a României. Să le luăm pe rând:

       I) În Constituţia actuală nu se pomeneşte nicăieri despre ML sau fenomenul legionar, despre fascism sau extremism, despre “ideologii”, indiferent de natura lor. Cuvintele “fascism”, “comunism”, “legionarism”, “extremism”, “ideologie" nu se întâlnesc deloc în Constituţie. Dar nu numai atât; până la pagina 23 articolele Constituţiei sunt cu adevărat bune, în înţelesul creştin al cuvântului (cu câteva mici şi nesemnificative excepţii). Trebuie remarcate astfel: art.8 - Pluralismul şi partidele politice; art.29 - Libertatea conştiinţei’, art.30 - Libertatea de exprimare; art.31 - Dreptul la informaţie; art.36 - Libertatea întrunirilor; art.37 - Dreptul de asociere. Vom cita câteva aliniate mai importante din art.29, al. 1: “Libertatea gândirii şi a opiniilor precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrar convingerilor sale” (cu alte cuvinte astăzi nu mai există delictul de opinie, precum era în perioada celor trei dictaturi mai sus amintite); din art.30, al. 1: 'Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor, sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin mijloace de comunicare în public sunt inviolabile”; al.2: “cenzura de orice fel este interzisă”; al.4: “Nici o publicaţie nu poate fi suprimată”; art.31, al. 1: “Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit”; al.4: “Mijloacele de informare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice” (deci cei care declară în public că sunt adepţi ai ideologiei şi doctrinei legionare nu sunt pasibili de pedeapsă, pentru că aceasta este opinia lor şi au dreptul, conform art.30 şi 31. să şi-o exprime liber. Orice cetăţean al ţării are dreptul să propună schimbarea pe cale paşnică, adică prin referendum sau prin vot în parlament, a oricărei legi, indiferent cât de absurdă ar fi această propunere. Este condamnabilă doar incitarea la încălcarea legilor, dar nu propunerea de schimbare a lor); art.37, al. 1: “Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate şi în alte forme de asociere”; al.2: “Partidele sau organizaţiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranităţii, a integrităţii sau a independenţei României sunt neconstituţionale”; al.4: “Asociaţiile cu caracter secret sunt interzise”.

       II)      Codul Penal. Nu se pomeneşte nimic în el despre fenomenul legionar. Art. 166, care are enunţul: “Propaganda cu caracter fascist săvârşită prin orice mijloace, în public, se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.”, în noul Cod Penal (ce va fi votat anul acesta) este schimbat astfel: “Propaganda în favoarea statului totalitar se pedepseşte cu...”.

    III)    Există la ora actuală trei acte legislative care privesc înfiinţarea partidelor: Decretul - Lege nr.8/25.XII 1989, Decretul nr.31/194/54 şi Legea nr.21 / 1924. În niciuna dintre ele nu se face vreo referire la ML. Art. l din Decretul nr.8/1989 începe astfel: “In România este liberă constituirea partidelor politice, cu excepţia partidelor fasciste sau care propagă concepţii contrare ordinii de stat şi de drept în România. Nici o altă îngrădire pe motive de rasă, naţionalitate, religie, grad de cultură, sex sau convingeri politice, nu poate împiedica constituirea şi funcţionarea partidelor politice”.

     IV)    Legea siguranţei naţionale (Legea nr.51 / 1991 publicată la 7.08.1991 în Monitorul Oficial nr.163). Este singurul act unde se foloseşte cuvântul . "legionar” şi anume în art.3, care enumeră ameninţările la adresa siguranţei naţionale a României. Articolul conţine 12 subpuncte notate de la a) la 1); cităm punctul h): “iniţierea, organizarea, săvârşirea sau sprijinirea în orice mod a acţiunilor totalitariste sau extremiste de sorginte comunistă, fascistă, legionară sau de orice altă natură, rasiste, antisemite, revizioniste, separatiste, care pot pune în pericol sub orice formă unitatea şi integritatea teritorială a României, precum şi incitarea la fapte ce pot periclita ordinea statului de drept”. Se constată că este vorba despre acţiuni totalitariste sau extremiste care din punct de vedere juridic înseamnă acţiuni armate (cu arma în mână); înfiinţarea unei asociaţii cu caracter legionar, a unui cuib legionar, a unui partid de ideologie legionară sau chiar înscrierea la Tribunal a ML ca asociaţie moral - creştină nu constituie o acţiune armată şi deci nu poate fi interzisă de lege; se face o separare între acţiunile totalitariste sau extremiste de tip comunist şi cele de tip fascist, cât şi de cele de tip legionar, întărindu-se astfel ideea că ML nu este fascistă. Totodată în art.4 este scris: “Prevederile art.3 nu pot fi interpretate sau folosite în scopul restrângerii sau interzicerii dreptului de apărare a unei cauze legitime, de manifestare a unui protest sau dezacord ideologic, politic, religios ori de altă natură, garantate prin Constituţie sau legi. Nici o persoană nu poate fi urmărită pentru exprimarea liberă a opiniilor sale politice şi nu poate face obiectul unei imixtiuni în viaţa sa particulară, în familia sa, în domiciliul sau proprietăţile sale ori în corespondenţă sau comunicaţii, nici ale unor atingeri ale onoarei sau reputaţiei sale, dacă nu săvârşeşte vreuna din faptele ce constituie, potrivit prezentei legi, o ameninţare la adresa siguranţei naţionale”. Deci este subliniat din nou dreptul cetăţeanului la opinie proprie (ideologică, politică, religioasă etc.) şi la exprimarea ei. Ca un argument în plus, cităm şi art.12, al. l: “Nici o persoană nu are dreptul să facă cunoscute activităţi secrete privind siguranţa naţională, prevalându-se de accesul neîngrădit la informaţii, de dreptul la difuzarea acestuia şi de libertatea de exprimare a opiniilor”.

       În raportul SRI pe anul 1994 se face deosebirea clară între ML şi mişcările de tip fascist, fiind tratate separat, astfel încât propaganda legionară nu poate fi confundată cu cea fascistă, care intră încă sub incidenţa actualului Cod Penal. In plus se recunoaşte obiectiv că legislaţia actuală permite răspândirea ideologiei legionare, cât şi atragerea şi convingerea tineretului, nimic de acest - gen nefiind interzis. Spre exemplificare, cităm din raportul SRI: “Din informaţiile pe care le deţinem se constată că s-a amplificat, devenind practic incontrolabilă, în condiţiile actualelor reglementări legale, activitatea de propagandă legionară destinată schimbării imaginii publice a “mişcării”, dar mai ales a îndoctrinării şi a atragerii tineretului”.

Toate cele arătate până acum nu duc decât la o singură concluzie: Mişcarea Legionară nu este interzisă de lege. Este adevărat că puterea actuală, de sorginte comunistă, doreşte să arate populaţiei că ar fi existat şi că mai există încă ceva mai rău decât comunismul, iar acest lucru nu ar putea fi decât fascismul şi mai ales legionarismul. Din păcate, la o asemenea idee falsă şi ticăloasă s-a alăturat şi Opoziţia actuală. Astăzi ML este atacată de întreg eșichierul politic reprezentat în Parlament. Mai mult chiar, până şi preşedintele A.F.D.P.R. o atacă, ca şi cum în puşcărie l-ar fi băgat legionarii şi nu comuniştii! Dar atacurile nu au nici un suport legal. Toţi cei care cred în idealurile ML şi iubesc adevărul sunt datori să-i apere trecutul (căci cine nu poate să-şi apere trecutul, care este sigur, nici să nu vorbească de prezent şi cu atât mai puţin să-şi facă planuri de viitor) şi să contribuie la dezvoltarea ei în actualitate. In contextul respectiv, înfiinţarea Cuibului "Horia Sima" s-a datorat următoarelor cauze:

a.       Dorinţei unor tineri de a deveni legionari.

b.       Cuibul este singura modalitate prin care te poţi transforma dintr-un om simplu într-un adevărat legionar, conform spuselor Căpitanului: “în Cuib să-ţi faci toată şcoala (legionară)”.

c.       De a arăta ţării că nu este nimic periculos şi ilegal în existenţa unui Cuib şi în formele lui exterioare de manifestare: simbolul Gărzii, insigne, steaguri, cămăşi verzi, cântece legionare, marşuri etc.

d.       Necesitatea unei activităţi la lumina zilei, înlăturându-se ideea că ML are ceva de ascuns. Montarea “firmei” ce indică sediul Cuibului nu s-a făcut din “teribilism”, extravaganţă sau inconştienţă, ci din motive bine întemeiate şi anume:

-         Este posibilitatea cea mai simplă de a anunţa publicul şi autorităţile de înfiinţarea Cuibului şi de locul unde acesta îşi desfăşoară deschis activitatea. Astfel, Cuibul - şi prin el ML - nu încalcă art.37 din Constituţie, al.4, care specifică: “Asociaţiile cu caracter secret sunt interzise”.

-         Obişnuirea publicului cu “firme” legionare, în nădejdea că se va putea relansa mai târziu comerţul legionar (pe magazinele şi restaurantele legionare exista o specificaţie clară în acest sens).

       Numele Cuibului nu a fost ales nici ca să ofenseze, nici ca să stârnească repulsie, ci numai pentru a apăra pe cel care a fost Comandantul ML de anumite acuze nefondate care i se aduc şi prin care este discreditată (conştient sau nu) şi ML în ansamblul ei.

       Mişcarea Legionară trebuie să trăiască. Şi, mai presus de orice, ea este o Şcoală şi ca orice şcoală, pe lângă manuale (în cazul nostru diverse publicaţii), are nevoie şi de clase, iar “clasele” ei sunt Cuiburile. Oare câte clase mai are astăzi Şcoala? Şi câţi dintre distinşii şi vechii profesori mai predau la ele?

Dumnezeu să binecuvânteze Şcoala cu cât mai mulţi elevi şi absolvenţi!

Şerban SURU

A fost ziua minciunii internaţionale: Auschwitz

O minciună circulă de peste 70 de ani. Dovedirea ei se face prin apelare la bun simţ. Timp de 50 de ani s-a spus la modul cel mai ferm, şi s-a "argumentat ştiinţific" tot aşa, că în lagărul de la Auschwitz au fost omorâţi, în perioada 1940-1945, 4 milioane de oameni, majoritatea evrei de origine. Adică din cele 6 milioane de "victime" evreieşti, 4  au fost la Auschwitz. După prăbuşirea sistemului comunist, placa comemorativă de la Auschwitz s-a schimbat şi din 4 milioane s-a transformat numărul în 1,5 iar mai apoi, în alte documente oficiale, s-a spus că de fapt au fost omorâţi în acest lagăr doar 900.000 de evrei. Ţinând cont de aceste "revelaţii" şi întrebaţi fiind, evreii de astăzi, cam cum ar trebui să scadă numărul victimelor evreieşti, adică de la 6 milioane la 3 sau 3,5, răspunsul a fost: Totalul a rămas acelaşi: adică 6 milioane! - Frumos coane Fănică, 2 la primărie, 2 la şcoală, unul în piaţă...

 - Mai jos poze cu prima placă şi a doua placă-care mai există şi astăzi, articole din ziarele vremii atunci când s-au schimbat plăcile un document la Crucii Roşii privitor la ce a găsit în lagărul de la Auschwitz, precum şi o nouă modificare oficială a numărului de victime. Menţionăm că Germania nazistă era membră a Convenţiei de la Geneva care stabileşte şi acum standardele dreptului internațional în ceea ce privește problemele umanitare. Sub auspiciile ei funcţiona şi funcţionează Comitetul Internaţional a Crucii Roşii, Crucea Roşie a avut acces la toate, absolut toate lagărele germane din timpul celui de al II-a război mondial. Conform rezultatelor ei,  confirmate la nivelul anilor 1970, în toate lagărele, care cuprindeau milioane de oameni, numărul total al morţilor, de toate naţiile, a fost de sub 272.000. Crucea Roşie, deşi a vizitat lagărele şi a discutat cu deţinuţii, nu pomeneşte nimic de execuţii în masă, de camere de gazare, de cuptoare unde erau arse cadavre etc. Conform Crucii Roşii, aceste 272.000 de decese s-au datorat: bătrâneţii, tifosului, diverselor altor epidemii şi boli cât şi bombardamentelor aliaţilor, care bombardamente au lovit uneori şi lagărele de concentrare.

După cum se poate observa din documentul-poză de mai jos al Crucii Roşii, în lagărul de la Auschwitz au murit doar 52.389 de persoane, număr revizuit şi confirmat la nivelul anului 1977. Comentariile sunt de prisos. În anul 1983 Crucea Roşie dă un al raport îmbunătăţit. Cifrele cresc doar cu puţin faţă de cele din 1977.

Ca amuzament: peste tot se spune: 27 Ianuarie, ziua eliberării de către trupele sovietice a lagărului de la  Auschwitz. Şi dacă este vorba despre o eliberare, te aşteptai ca să se fi dat lupte grele prin preajma lagărului. Aş, da de unde! Trupele germane se retrăseseră de mult. Şi cu germanii s-au putu retrage, oricare dintre deţinuţii din lagăr, la libera lor alegere. Ceea ce mulţi au şi făcut.

 

 

 

Miting al Mişcării Legionare împotriva abuzurior Institutului Holocaustului - Elie Wiesel

- Miting împotriva abuzurilor şi minciunilor repetate ale Institutului naţional pentru studierea holocaustului din România - Elie Wiesel (INSHR-EW), abuzuri şi minciuni la adresa Mişcării Legionare cât şi a religiei creştine. Mitingul va avea loc în Buc., Piaţa Victoriei - Muzeul Antipa, Luni 26 Ianuarie 2015, între orele 14-15. Mitingul durează doar o oră. Pentru informaţii sunaţi la: 0722.268.457; 0727.869.654.

FALSA REBELIUNE LEGIONARĂ DIN IANUARIE 1941

- Chiar şi acum, la 25 de ani de la "revoluţie", de la căderea comunismului, încă mass-media în majoritatea ei, cât şi mulţi istorici şi, totodată, bine înţeles, comunitatea evreiască, încă mai vorbesc despre "Rebeliunea legionară" din 21-23 ianuarie 1941, când se spune că legionarii au omorât evrei, că i-au căsăpit la abator în Bucureşti etc. Nu există nici o dovadă a "crimelor de la abator". După venirea comuniştilor la putere în 1945, când la început, în anii '45-55, aparatul partidului comunist cât şi securitatea erau pline de alogeni, în speciali evrei, nici un legionar nu a fost găsit vinovat de moartea vreunui evreu.

 - Mai jos redăm un articol din ziarul România Liberă din care rezultă limpede cum a fost pusă la cale aşa zisa "rebeliune legionară" de către regimul Antonescu în colaborare cu Partidul Comunist Român. Comenatriile sunt de prisos.

  - Articol din România Liberă – 03.09.2003 - de Vladimir Alexe:

Convenţiile secrete de colaborare dintre comunişti şi regimul Antonescu din 1941

 Într-un comunicat dat publicităţii pe 25 august a.c., Administraţia Prezidenţială acuza ziarul israelian "Ha'aretz", citam: "Responsabilii redacţiei ziarului au comis o fraudă publicând un text prefabricat în redacţie, neaprobat de intervievat şi deci nemaiaparţinându-i acestuia din urmă, deformându-i spusele, ca şi poziţiile bine cunoscute ale preşedintelui Iliescu". Benzile audio, puse la dispoziţie de "Ha'aretz", dovedesc că lucrurile nu stau chiar aşa. Pe bandă, ILIESCU spune următoarele: "Eu am şi trăit aceste momente. Am avut prieteni evrei, iar tatăl meu, pentru că nu era numai împotriva evreilor această acţiune, împotriva comuniştilor... Deci cum să spun? Această represiune ii viza şi pe alţii. Dar holocaustul s-a referit nu numai la populaţia evreiască din Europa. ... în România evreii şi comuniştii erau sub semnul egalităţii".

Relativizarea holocaustului, întreprinsă de ION ILIESCU, include ideea că acesta a fost aplicat şi altor popoare, precum şi comuniştilor. "In România din perioada nazistă evreii şi comuniştii erau trataţi la fel. Tatăl meu a fost militant comunist şi a fost trimis în lagăr. A murit la 44 de ani, la mai puţin de un an după ce s-a întors". Ideea că în România sub regimul ANTONESCU ar fi existat şi un holocaust împotriva comuniştilor şi că tatăl său - ALEXANDRU ILIESCU - i-a fost victimă constituie o mare noutate, o răstălmăcire, o "rescriere" a istoriei de către preşedintele ION ILIESCU. A existat un holocaust împotriva comuniştilor în România sub regimul ANTONESCU?

       Convenţii secrete de colaborare

       Deşi istoria PCR include numeroase "pete albe" - sau fapte asupra cărora se păstrează tăcere în mod intenţionat -, colaborarea comuniştilor cu regimul ANTONESCU s-a materializat prin două convenţii secrete încheiate în 1941. Colaborarea aceasta, subliniem, a fost posibilă datorită efectelor pactului MOLOTOV-RIBBENTROP, care a funcţionat între 1939 şi 1941. Prima convenţie de colaborare între comunişti şi regimul ANTONESCU s-a încheiat pe 11 ianuarie 1941 prin mijlocirea Serviciului Secret de Informaţii - SSI - reprezentat de comisarul PETROVICI şi de CONSTANTIN DAVID (evreu de origine -n.n.), care reprezenta Partidul Comunist din România (PCdR). Prin această convenţie, Partidul Comunist se angaja să participe la evenimentele din 20-23 ianuarie 1941 prin acţiuni anarhice în cartierele evreieşti alături de poliţişti, derbedei şi hoţi. Comuniştii şi-au respectat angajamentele, aducând astfel o importantă contribuţie la consolidarea regimului ANTONESCU cu această ocazie. Participarea comuniştilor la devastarea cartierelor evreieşti din 20-23 ianuarie 1941 este însa şi astăzi un "tabu" pentru istoria PCR. şi nu înţelegem de ce. A doua convenţie între comunişti şi regimul ANTONESCU s-a încheiat în iulie 1941, după atentatul contra trenului "Patria", şi a fost semnată de EUGEN CRISTESCU, directorul SSI, şi ŞTEFAN FORIŞ, secretarul Partidului Comunist din România (PCdR) din acel timp. Prin această convenţie, comuniştii se angajau de a se abţine de la acte de sabotaj în industria de armament şi transportul feroviar pe perioada războiului. SSI-ul, la rândul său, se angaja să nu trimită pe front nici un comunist, care astfel ar fi ajuns să lupte contra lui STALIN şi a URSS. În al doilea rând, de a nu-i preda pe comunişti lui ADOLF EICHMAN pentru a-i duce în lagărele germane. Iar în al treilea rând, de a nu se opune "infiltrării" către Bucureşti a comuniştilor din ţară. În 1944, când a avut dovada colaborării lui FORIŞ cu regimul ANTONESCU, STALIN a ordonat o "epurare" masivă a comuniştilor din România, în primul rând a lui ŞTEFAN FORIŞ şi a colaboratorilor săi. Dar şi utilizarea pe mai departe a directorului SSI, EUGEN CRISTESCU. Asta pentru a mai vorbi de colaborarea mai veche din 1938 a comuniştilor cu "Frontul Renaşterii Naţionale", organizaţie carlistă.

Tatăl lui ION ILIESCU milita în cadrul "Komintern" pentru dezmembrarea României şi reîntoarcerea Basarabiei la URSS

     După patru ani petrecuţi în URSS (1931-1935), când a participat la Congresul al V-lea al PCdR de la Gorikovo, tatăl lui ION ILIESCU a fost "infiltrat" de sovietici în România, unde a militat pentru reîntoarcerea Basarabiei la URSS. A făcut parte din "grupul FORIŞ", aşa că este logic să tragem concluzia că a făcut politica acestui grup în anii războiului. ION ILIESCU avea pe atunci (născut în 1930) între 11 şi 14 ani. Chiar el recunoştea într-un interviu mai vechi că nu prea ştia ce făcea tatăl său în acest timp. ALEXANDRU ILIESCU a fost de mai multe ori în diverse "lagăre", în care venea şi din care pleca cu "intermitenţe". În recomandarea 10975 din 22 iulie 1955 a CC al PMR, prin care ION ILIESCU era "propulsat" pentru "Uniunea Internaţională a Studenţilor", cu sediul la Praga, se menţiona: "După 23 august 1944 (Ion Iliescu - n.n.) s-a înscris în UTC şi a activat în cadrul organizaţiei UTC a elevilor. A participat la diferite acţiuni ale partidului (la 15-16 ani! - n.n.). După autodizolvarea UTC a continuat să activeze în organizaţia tineretului progresist şi a UTM". Deci încă din adolescenţă ION ILIESCU a devenit un "propagandist". Astfel încât cunoaşterea adevăratei istorii a PCR-ului i-a rămas un capitol interzis. La 73 de ani însa, din motive de "populism" politic, ILIESCU "rescrie" istoria recentă cu o mare seninătate. Pe baza celor două convenţii ale PCdR cu regimul ANTONESCU se poate spune oare că în România a fost un holocaust împotriva comuniştilor, aşa cum o afirma ION ILIESCU?

Plângerea Holocaustului împotriva Mişcării Legionare şi a lui Şerban Suru

       Şerban Suru:  - În urmă cu aproape 2 ani de zile, "Institutul pentru studiul holocaustului din România - Elie Wiesel" (INSHR-EW) a făcut o adresă-plângere, către primăria Sectorului 1, privitor la faptul că, pe str. Iacob Negruzzi nr. 1, Sect. 1 din Bucureşti, flutură steagul Mişcării Legionare şi că există 2 firme puse pe exteriorul clădirii care au înscrise cuvintele "Mişcarea Legionară" şi conţin de asemenea simbolul Gărzii de Fier. Institutul respectiv, INSHR-EW, este condus de Alexandru Florian, care are în spate atât domnia sa cât şi familia dânsului, o lungă şi "elaborată" activitate comunistă-extremistă. Dl. Florian ştia că la adresa de pe str. Iacob Negruzzi funcţionează, legal, sediul central al Mişcării Legionare încă din anii '90, dar "s-a făcut că plouă" ca şi cum pe str. Iacob Negruzzi este o noutate că se află o bibliotecă legionară deschisă publicului încă din 1994 şi că tot acolo se face activitate legionară. La această acţiune s-au alăturat, prin intervenţii în parlament şi de acolo prin adrese către Ministerul Justiţiei şi Ministerul de Interne, domnii deputaţi Aurel Vainer şi Alexandru Raeţchi. Rezultatul: un dosar penal iniţial în "rem"(adică fără a pute fi indicate persoanele vinovate), cu o trimitere de poliţişti la sediul ML pentru a fi date jos însemnele legionare(nu s-a putut aşa ceva, iar poliţiştii s-au comportat exemplar - vezi(click) aici video) şi apoi un dosar penal în care eu am fost implicat. În final parchetul a dat neînceperea urmării penale. INSH-EW a contestat rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale la procurorul superior dar şi acesta a menţinut-o. Atunci INSHR-EW s-a adresat justiţiei deschizându-se astfel un Dosar Penal la Judecătorie în care eu aveam calitatea de intimat(acuzat - pe înţelesul tuturor).  Încheierea definitivă a instanţei a fost de respingere a plângerii penale a INSHE-EW, în ciuda tuturor "dovezilor" aduse-prezentate de INSHR. Mai jos, sub formă de imagini, redăm plângerea Institutului, 7 pagini, apoi obiecţiile mele şi, la final, hotărârea dată de Instanţă. Sublinierile cu roşu şi galben îmi aparţin. - Ş.S.

 Note depuse în instanţă:

"Judecătoria Sectorului 1, Bucureşti

Dosar 23010/299/2014

Materia: Penal

Termen: 04.11.2014

 

Domnule Preşedinte,

 

          Subsemnatul, Suru Şerban, identificat cu CNP: 1590414400234 şi C.I. RR 919133, domiciliat în str. Iacob Negruzzi nr. 16, sect. 1, Bucureşti, cod 011094, având funcţia de conducător al „Legiunii Arhanghelul Mihail”, cunoscută şi cu denumirea „Mişcarea Legionară”, cu sediul în Str. Iacob Negruzzi nr. 1, sect. 1, Bucureşti, tel. 0722.268.457, organizaţie ce funcţionează neîntrerupt din anul 1994,

în calitate de intimat în Dosar 23010/299/2014, materia: penal, cu termen în 04.11.2014,

în contradictoriu cu petent: Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, cu sediul în Bulevardul Dacia nr. 89, sector 2, Bucureşti,

depun următoarele

NOTE SCRISE

Prin care solicit respingerea plângerii ca netemeinică şi nelegală pentru următoarele motive care vor fi explicate mai jos, motive care în final dovedesc:

1. - caracterul, cel puţin discutabil şi controversat, de organizaţie fascistă, al Mişcării Legionare din perioada interbelică

2. - extinderea nepermisă, nelegală şi netemeinică din punct de vedere juridic, a acestui caracter incert de „fascist” din perioada interbelică la Mişcarea Legionară din prezent, Mişcare pe care o conduc.

3. - caracterul practic caduc, inaplicabil, al OUG 31/2002 cu toate completările şi modificările ei ulterioare, faţă de o decizie foarte importantă a Uniunii Europene şi anume Decizia Cadru 913/JAI/2008, decizie obligatorie pentru toate statele UE.

Astfel:

1. Petentul Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”(în continuare prescurtat „INSHR”) îşi bazează plângerea pornind de la premiza că organizaţia din perioada interbelică, cunoscută sub numele de Mişcarea Legionară (prescurtat ML) a fost o organizaţie de tip fascist şi de aici, printr-o extindere nelegală la prezent, că şi actuala ML, pe care o conduc, este fascistă iar acţiunile făcute de mine sunt fasciste.

Ca argument principal de susţinere a premizei caracterului fascist al ML din perioada interbelică petentul INSHR citează definiţia cuvântului „legionar” găsită în „Dicţionarul explicativ al limbii române” editat de Academia Română.

-        Observaţia noastră: ML nu a fost niciodată fascistă în sensul academic al cuvântului. În acest sens aducem următoarele argumente:

a.             Definiţia dată legionarismului de către Academia Română în cartea Dicţionar Politic (Instituţiile Democraţiei şi cultura civică) scrisă de Sergiu Tamaş, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1993, ISBN 973-27-0415-2, - paginile 147-148, din care cităm:

„LEGIONARISM: Mişcare naţionalistă iniţiată în România, în 1922, de un grup de studenţi conduşi de Corneliu Zelea Codreanu.(…)

Legionarismul are în comun cu fascismul italian şi naţional-socialismul german aversiunea faţă de bolşevism (comunism – n.n.), dar, treptat, şi‑a conturat o doctrină proprie (…)” – încheiat citatul.

Este adevărat că, în mentalul colectiv, după jumătate de secol de propagandă mincinoasă a regimului comunist, s-a instaurat ideea că legionarismul ar fi tot una cu fascismul astfel că, din punct de vedere al limbajului uzual, nu de puţine ori lumea foloseşte termenul de legionar ca fiind echivalent cu cel de fascist şi de aceea apare explicaţia dată de Dicţionarul Explicativ al Limbii Române (1998 – Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”) cuvântului „legionar” ca fiind cea din mentalul colectiv, adică „membru sau simpatizant al organizației fasciste din România interbelică; gardist”. (1998 – Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”). Astfel că, între explicaţia, din punct de vedere doctrinar-politic dată de Dicţionarul Politic al Academiei Române cuvântului „legionarism” şi cea dată de Dicţionarul Lingvistic cuvântului „legionar” fără discuţie că prima este cea adevărată în ceea ce priveşte apartenenţa sau nu la fenomenul fascist a Mişcării Legionare din perioada interbelică.

b.             Petentul INSHR invocă totodată şi o serie întreagă de citate din diverse cărţi. La rândul nostru am putea da, din alte cărţi, foarte multe citate în favoarea caracterului politic nefascist al ML din perioada interbelică, dar nu este cazul aici. Anexez totuşi prezentei câteva citate găsite în fugă. Mai menţionez doar că în interbelic au existat cu adevărat 2 partide fasciste înregistrate ca atare, dintre care cel mai important a fost „Fascia Naţională Română”, înfiinţat în 1923, şi care nu au avut nici o legătură sau colaborare cu ML. Fascia Naţională Română edita revista săptămânală numită „Fascismul”.

2. Petentul INSHR extinde nepermis, netemeinic şi nelegal caracterul aşa zis fascist al ML din perioada interbelică, la ML din prezent şi totodată invocă faptul că o asemenea organizaţie nu ar exista. Ori toate actele depuse de mine la dosarul penal în cauză, dovedesc existenţa acestei organizaţii, în conformitate cu OG 26/2000 Art. 5 pct. 2., arătând ă organizaţia are caracter juridic legal recunoscut ca atare, chiar dacă nu are „personalitate juridică” dată prin sentinţă judecătorească.

Rog a se vedea în mod expres Plângerea împotriva soluţiei (ORDONANŢEI) din 17.02.2014, ordonanţă întocmită de dl. procuror Florin Mircea Popa, depusă de mine la Dosarul nr. 4155/P/2013 de urmărire penală, ce conţine ca anexe foarte importante Adresele către Senatul României.

Ca argumente în plus la faptul că ML din prezent pe care o conduc nu are caracter fascist, rasist sau xenofob sunt acţiunile noastre publice – 3 mitinguri şi începerea de strângere de semnături prin pavilion-cort public al ML pentru înfiinţarea „Partidului Legiunea Creştină”, aprobate în scris de Primăria Municipiului Bucureşti aprobări semnate de Primarul General al Capitalei Sorin Oprescu precum şi de o serie întreagă de ofiţeri superiori din cadrul Jandarmeriei, Poliţiei Române, Serviciului de Pază şi Protocol etc. Anexez în aceste sens copie după paginile relevante ale acestor aprobări.

MIŞCAREA LEGIONARĂ DIN PREZENT este una care respectă legislaţia României cât şi a Uniunii Europene. Ca o primă şi incontestabilă dovadă stă Decizia penală nr. 284/Ap din 19.09.2005 dată de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. 49/P/Ap/2005 şi rămasă definitivă şi irevocabilă prin respingerea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a recursului declarat de către Parchet (Decizia ICCJ nr. 1046 din 17 feb. 2006/Dosar nr. 2140/1/2005). Decizia respectivă privea pe inculpatul Grigore Opriţă, care nu era membru al Mişcării Legionare, dar era acuzat că prin scrieri cu un caracter legionar ar fi încălcat legislaţia ţării. Subsemnatul, în calitate de Şef la Mişcării Legionare am fost chemat ca mator şi am demonstrat în faţa instanţei Curţii de Apel Braşov legalitatea Mişcării precum şi caracterul total paşnic, nefascist sau extremist al simbolurilor ML inclusiv al „salutului legionar”.

În urma unei asemenea decizii, precum şi unor numeroase NUP-uri date de către Parchetele de pe lângă Judecătorii din Bucureşti, de pe lângă TMB sau de pe lângă ICCJ (unele dintre ele se găsesc la Dosarul de urmărire penală al cauzei de faţă) fără discuţie că mi-am continuat activitatea legionară .

Invocarea de către petentul INSHR a Art. 3 litera h din legea nr. 51/1991(Legea siguranţei naţionale) se face cu ignorarea cu rea intenţie a cerinţelor de a se avea un caracter de „acţiuni totalitariste sau extremiste”, adică acţiuni cu arma în mână precum şi a faptului că însăşi un asemenea articol separă limpede, prin enumerare, fascismul de legionarism. În plus, tot cu rea intenţie INSHR, ignoră prevederile Art. 4 din aceeaşi lege, art. care specifică:

Art. 4: „Prevederile art. 3 nu pot fi interpretate sau folosite în scopul restrângerii sau interzicerii dreptului de apărare a unei cauze legitime, de manifestare a unui protest sau dezacord ideologic, politic, religios ori de altă natura, garantate prin Constituţie sau legi. Nici o persoană nu poate fi urmărită pentru exprimarea liberă a opiniilor sale politice şi nu poate face obiectul unei imixtiuni în viaţa sa particulară, în familia sa, în domeniul sau proprietăţile sale ori în corespondenţă sau comunicaţii, nici al unor atingeri ale onoarei sau reputaţiei sale, dacă nu săvârşeşte vreuna din faptele ce constituie, potrivit prezentei legi, o ameninţare la adresa siguranţei naţionale.”

Ori până în prezent, timp de peste 20 de ani de activitate legionară, nici eu şi nici unul dintre membrii organizaţiei mele nu am fost condamnaţi pentru nici o faptă penală şi implicit nici pentru acte „fasciste”. Nici măcar nu am avut vreun proces penal în care să fi fost acuzaţi de acte antisemite, fasciste, rasiste, xenofobe, totalitare etc.

Mai mult, ca să dovedim caracterul nerealist, neargumentat, contradictoriu şi impracticabil al OUG 31/2002 am făcut o plângere penală la Parchetul de pe lângă ICCJ, împotriva guvernelor ce s-au succedat din toamna anului 2002 şi până în prezent, precum şi împotriva Poliţiei Române, pentru utilizarea în toate siglele, emblemele, legitimaţiile şi insignele Ministerului de Interne recte Poliţia Română a simbolului fascist „Fasciile” (a se vedea în anexele ataşate prezentei). Aşa cum era de aşteptat am primit un răspuns negativ. Am mers mai departe, până în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Dosar nr. 6022/1/2013 – materie penală, unde m-am prezentat în uniformă legionară, ca împuternicit din partea ML şi unde nici Completul ICCJ şi nici reprezentanţii Parchetului nu au avut nimic de reproşat uniformei mele legionare. Însă, aşa cum este era de aşteptat, în mod normal şi realist, ICCJ a respins, cităm:

„ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiţionara Legiunea Arhanghelul Mihail împotriva referatului nr. 2561/VIII-1/2013 din 25 octombrie 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de urmărire penală şi criminalistică. Obligă petiţionara la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitiva”.

Dar scopul nostru a fost atins: prin această respingere de către Parchet şi de către ÎCCJ a cererii noastre am arătat că folosirea unor simboluri considerate ca fiind fasciste, nu poate constitui o faptă penală dacă utilizarea simbolurilor respective nu este alăturată sau nu însoţeşte fapte xenofobe, rasiste, extremiste, Ca să subliniez acest aspect, m-am prezentat, atunci când am depus plângerea împotriva Guvernelor la Parchetul de pe lângă ÎCCJ, în faţa procurorului de serviciu în uniformă legionară şi totodată, pentru public, m-am fotografiat în faţa intrării Parchetului, făcând salutul legionar şi având în mână cu o foaie A4 ce reproducea simbolul fasciilor folosit de Poliţia Română. Tot în aceste sens am adresat oficial o cerere către petentul INSHR în care întrebam institutul dacă simbolul fasciilor folosit de poliţia română este sau nu un simbol fascist şi dacă astfel Poliţia Ministerul de Interne şi guvernul nu încalcă OUG31/2002 şi iarăşi am făcut o fotografie de data asta în faţa INSHR pe care am postat-o pe internet într-un articol (click AICI ). Nici până în ziua de astăzi, deşi a trecut mai bine de un an de zile, nu am primit răspuns din partea institutului.

Am arătat prin asemenea plângeri că OUG 31/2002 nu poate fi, folosind un limbaj popular, „pentru unii mumă şi pentru alţii ciumă”.

3. Foarte important este însă apariţia Deciziei Cadru 913/JAI/2008 (pe scurt DC 913/JAI) emisă de Consiliul Uniunii Europene.

Prin adresa din 18.02.2014 a ML către Senatul României, am arătat utilizarea de către petent a falsului intelectual şi, ceea ce este mai importat, caracterul caduc, inaplicabil al celor mai multe articole din cadrul OUG 31/2002 (inclusiv articolele legate de utilizarea simbolurilor fasciste), în raport cu prevederile obligatorii ale DC 913/JAI. Rog a se citi această adresă care se găseşte la dosarul penal şi care, pentru uşurinţa identificării o mai anexez şi prezentei.

În concluzie, solicit respingerea plângerii făcută de petentul Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” ca fiind netemeinică şi nelegală.

Anexez:

-        Citate despre ML

-        Aprobări mitinguri de la Primăria Municipiului Bucureşti

-        Plângere împotriva Guvernului pentru folosirea de simboluri fasciste

-        Adrese către Senatul României

Data: 03.11.2014

Cu respect,

Suru Şerban

Extras din "Încheierea definitivă" dată de Instanţa Judecătoriei Sect. 1, Buc.: