PENTRU CEI CE VOR SĂ DEVINĂ LEGIONARI (partea a III-a din IV)

      Şeful ML, Şerban Suru:

          Importanţa uniformei legionare este foarte mare. În vremuri de legalitate, de pace şi nu numai, portul uniformelor este obligatoriu pt. legionari. Practic nu poţi să fi legionar dacă nu ai uniformă. Eşti ca preotul fără odăjdii la slujbă, ca soldatul fără tunică şi armă la război, ca un cavaler fără blazon şi armură în toiul luptei. Cele de mai jos sunt scrise de Corneliu Zelea Codreanu. Încălcarea lor reprezintă o gravă abatere de la normele legionare, o desconsiderare a Căpitanului şi a Mişcării Legionare în ansamblu.
        Uniforma legionară nu se poartă în public decât la şedinţele de Cuib, la manifestări diverse, la conferinţe, aniversări, comemorări. Şefii legionari sunt cei care hotărăsc la care manifestări în public se poartă uniformele. Are dreptul de a purta uniformă doar cel cu legământ depus, înscris deci într-un cuib legionar, cuib recunoscut de Centru.

       Mai jos citate din opera Căpitanului:

- UNIFORMA LEGIONARĂ

• - Aşadar, Legiunea în adâncul ei, în acea stare de spirit, nevăzută, dar simţită de noi, n’am creat-o eu.

Ea este rezultatul unei conlucrări.
Ea s’a născut din contopirea următoarelor elemente:
1. Aportul nostru de simţire.
2. Aportul de simţire al altor Români.
3. Prezenta în conştiinţa tuturor a morţilor neamului.
4. Îndemnul pământului patriei şi
5. Binecuvântarea lui Dumnezeu.
* * *

• N’aş vrea să se interpreteze vreodată greşit, spunându-se:

         – Eu nu sunt legionar de aceştia în uniformă, eu sunt legionar în  spirit.
            Aceasta nu se poate.
  
       Pe acest fundament sufletesc se creează doctrină, program, statut, uniformă, acţiune, toate deopotrivă, nu ca elemente accesorii, ci ca elemente care fixează conţinutul spiritual al Mişcării, dându-i o formă unitară, îl menţin în conştiinţa oamenilor şi îl poartă spre înfăptuire şi biruinţă.
            Mişcarea legionară înseamnă toate la un loc.

* * *
     Uniformele apărute în toate mişcările contemporane: Fascism (cămaşa neagră), Naţional-Socialism (cămaşa brună) etc. nu s’au născut din imaginaţia şefilor. Ele s’au născut dintr’o necesitate de exprimare a acestei stări de spirit. Expresia unităţii de simţire. Ele sunt faţa văzută a unei realităţi nevăzute. („Pentru Legionari” – C.Z.C.)

A se vedea şi citatele ce urmează după poză.

În poză: 6 Octombrie 1940 - Piaţa Unirii, Bucureşti. Generalul Ion Antonescu în uniforma legionară alături de Horia Sima.

            - PUNCTUL 37.
            În toată Europa, este un curent pentru introducerea virtuţilor ostăşeşti în viaţa publică a ţărilor.
            În locul vorbăriei şi a discursurilor lungi, lumea vrea frază scurtă, clară şi precisă, ca aceea a ostaşului.
            În locul lipsei de curaj şi a îndoielii de astăzi, lumea vrea: hotărârea repede.
            În locul comitetelor democratice, care discută, se ceartă şi nu iau hotărâri, lumea vrea şef şi disciplina tuturora. (Se înţelege, ajutat de comitete prevăzute)
            În locul descurajării, lumea vrea încredere, voie bună, mândrie ostăşească.
            În locul lenei, lumea vrea muncă de dimineaţă până seara, a tuturora, nu trei părţi numai la muncă şi o parte numai la petrecere.
            În locul poftei de câştig, a dorinţei de a trage un beneficiu din politică, lumea vrea jertfa pentru ţară, ca jertfa soldatului pe câmpurile de bătaie. El nu caută să câştige nimic, el dă totul, muncă, suflet, viaţă pentru ţara lui. Aceasta ne trebuieşte. Dacă ar da toţi oamenii care fac politică: muncă, suflet, viaţă, pentru ţară, ce bine ar fi de ţara românească! Iată ce va face şcoala legionară.
            În locul dezbinării şi a certurilor, noi punem camaraderia frumoasă a ostaşului şi unitatea perfectă ca a unei trupe, a naţiunii întregi. Toţi au un singur gând: Patria, un singur Drapel, un singur Şef, un singur Rege, un singur Dumnezeu, o singură voinţă: aceea de a le slujii cu credinţă până la moarte. Legionarul şi-a făcut uniformă pentru că în dosul ei el vede toate aceste mari calităţi ostăşeşti, care ridică neamurile şi le fac învingătoare, împotriva tuturor greutăţilor. Uniforma este: cămaşa verde, centură cu diagonală.

            - PUNCTUL 38. Interzicerea uniformelor.
            Guvernul a interzis prin lege portul uniformelor. Odată legea votată, trebuie să ne supunem. Legionarii nu vor mai ieşii în public îmbrăcaţi în uniformă. (se referă la interzicerea uniformelor în anul 1933- n.n., ulterior legea a căzut iar astăzi nu mai este valabilă.)
            Dar noi nu renunţăm la dânsa. Ne vom face uniforme şi le vom îmbrăca numai în zilele de sărbătoare şi numai în casele noastre, unde suntem stăpâni şi liberi să ne îmbrăcăm cum dorim.
            Le vom îmbrăca cu drag, aşteptând ceasul când legiuitorii se vor convinge că aceste uniforme frumoase nu sunt un pericol pentru tară, ci din contră, sunt un bine.
            Ar trebui să nu existe legionar care în casa lui să nu-şi aibă uniforma, să n-o îmbrace în zilele de sărbătoare, când va trebui să facă cinste unui musafir, oaspete, îmbrăcându-se în cămaşa verde.
            Va fi o sărbătoare în casa unui legionar când el şi familia lui se vor îmbrăca în frumoasa cămaşă verde, simbolul primăverii Neamului Românesc.
     (Puncte din Cărticica Şefului de Cuib – C.Z. C.)

A se revedea şi PENTRU CEI CE VOR SĂ DEVINĂ LEGIONARI parţile I şi a II-a:
1. PENTRU CEI CE VOR SĂ DEVINĂ LEGIONARI (partea a I-a din IV)
2. PENTRU CEI CE VOR SĂ DEVINĂ LEGIONARI (partea a II-a din IV)

PENTRU CEI CE VOR SĂ DEVINĂ LEGIONARI (partea a II-a din IV)

       Şeful ML - Şerban Suru:
   

     Mulţi tineri şi mai puţin tineri din ziua de astăzi consideră că dacă au văzut câteva poze referitoare la Mişcarea Legionară, dacă au citit câteva rânduri despre istoria reală a Legiunii atunci şi ei se pot considera legionari peste noapte şi pot înfiinţa cuiburi, grupuri, grupări etc. aşa cum le vine lor în minte, chiar dacă ei în realitate nu cunosc practic nimic despre ceea ce înseamnă Garda de Fier şi normele ei de funcţionare.  Pentru aceştia, mai precis pentru cei dintre ei care în adâncul sufletului sunt de bună credinţă, revenim aici cu precizări care au mai fost spuse, dar este o necesitate de a fi reamintite:

        -  Mulţi ne-au contactat şi şi-au exprimat dorinţa de a deveni legionari. Unii sunt din provincie şi la ei în localitate nu se găseşte nici un cuib legionar sau vreun legionar şi nu ştiu ce să facă.

    Pentru soluţionarea impasului, cele de mai jos sunt edificatoare. Începem cu un citat din cartea "Pentru Legionari" de Corneliu Zelea Codreanu:

 PRIMELE ÎNCEPUTURI DE ORGANIZARE

 O nouă etapă în dezvoltarea Mişcării Legionare o constituie organizarea.

• Orice mişcare, dacă voim să nu rămână un haos trebuie turnată în forme de organizare. Întreg sistemul de organizare legionar se bazează pe ideea de „cuib”. Adică, un grup, variind între 3-13 oameni, sub comanda unui şef. La noi nu există „membri”, indivizi separaţi. Există numai cuib. Individul este încadrat în cuib. Organizaţia legionară nu este formată dintr-un număr de membri, ci dintr-un număr de cuiburi.

       Ce m-a condus însă să aleg acest sistem?

În primul rând, nevoia.

   E o mare deosebire între momentul înfiinţării Ligii (Liga Apărării Naţional-Creştine - n.n.), când am întrebuinţat un sistem şi între acela al înfiinţării Legiunii, când am întrebuinţat alt sistem.

• În momentul înfiinţării Ligii exista un curent popular. El trebuia să fie de urgenţă captat.
• În momentul înfiinţării Legiunii nu exista nici un curent popular pentru noi. Ci numai oameni răzleţi, izolaţi, răspândiţi prin sate şi oraşe.

(Astăzi, în secolul XXI, anii 2000, Mişcarea legionară există în condiţii mai dezavantajoase din punct de vedere al propagandei şi publicităţii decât în perioada ei de început, din anii 1920, căci împotriva Mişcării Legionare s-a creat de-a lungul a peste 70 de ani de comunism şi neocomunism, un perpetuu curent „popular”, crunt antilegionar – n.n.)

       Eu nu puteam să încep cu înfiinţare de comitete judeţene. Pentru că nu aveam oameni. Nici nu puteam lua un om să-l pun şeful unui judeţ. Dacă el nu are decât putere dea fi şeful numai al unui sătişor, va fi incapabil să organizeze un judeţ.

• Şeful unei mişcări trebuie să ţină seama cu cea mai mare stricteţe de realitate. Or, singura mea realitate era „omul singur”. Un biet ţăran sărac care plânge într-un sat, un nenorocit muncitor bolnav, un intelectual dezrădăcinat.

       Şi atunci, fiecăruia dintre aceştia i-am dat posibilitatea de a aduna în jurul lui un grup, după puteri, al cărui şef devenea. Cuibul cu şeful lui.

       Nu-l numeam eu şef de cuib. Puterile lui îl numeau, îl ridicau: nu devenea şef dacă „voiam” eu, ci dacă el putea aduna, convinge şi conduce un grup. Cu timpul am ajuns, spre deosebire de celelalte organizaţii (unde adesea se fac şefi pe baza cadourilor) să am un şir de mici comandanţi, nu „făcuţi”, ci „născuţi”, zăcând în ei calităţi de conducător. De aceea, un şef de cuib legionar este o realitate pe care te poţi sprijini. Reţeaua acestor şefi de cuib formează scheletul întregii mişcări legionare. Stâlpul organizaţiei legionare este şeful de cuib. Când se înmulţesc aceste cuiburi se grupează sub comandă: pe comune, plăşi, judeţe, provincii.

       Cum mi-am făcut pe ceilalţi şefi? Nu am numit: şeful satului, plăşii, judeţului. Le-am spus:

– Cuceriţi, organizaţi. Şi cât veţi putea organiza, peste atât se va întinde şefia voastră.

• Eu în consfinţeam în situaţiile în care puterea, calităţile şi aptitudinile lor îi ridicau. >>> 

(din Pentru Legionari – Capitolul „Primele începuturi de organizare").

•  Nu există cuiburi izolate, de sine stătătoare, cu şefi de cuib care să nu fie consfinţiţi de Centru, de Şeful Mişcării Legionare. Şi care cuiburi să nu trimită totodată, săptămânal, la Centru, procesele verbale ale şedinţelor de cuib.

       Cine doreşte să devină legionar trebuie să respecte şi să înţeleagă ceele expuse mai sus. Totodată este necesar să citească obligatoriu 2 cărţi: „Pentru Legionari” şi „Cărticica Şefului de Cuib”- Pe lângă aceasta mai trebuie să ţină cont şi de cele prezentate aici (la acest link):
Pentru cei ce vor să devină legionari (partea I din IV)
Adresa de contact, Sediul Mişcării Legionare: Hartă, Tel., Email

Profetic, Căpitanul!

Vă rugăm să citiţi cu atenţie rândurile de mai jos şi apoi cele din pozele ataşate.

Şerban Suru:

            Denumirea de Mişcarea Legionară (ML) este o denumire scurtă a organizaţiei înfiinţată în 1927 şi BOTEZATĂ cu numele oficial de Legiunea „Arhanghelul Mihail”. Atenţie nu „Arhanghelului” adică cu „lui” la sfârşit, aşa cum mulţi inculţi, în ceea ce priveşte fenomenul legionar, îşi permit să o facă. Legiunea este sub patronajul Arhanghelului Mihail, dar nu este legiunea Arhanghelului căci aceea, aflată sub comanda directă  a lui, se află în Ceruri şi este o legiune formată din îngeri.

            Totodată Mişcarea Legionară mai este cunoscută şi sub denumirea de „Garda de Fier”, ca un nume de „alint” politic. De aceea trebuie să înţelegem că, aşa cum un copil în faţa lui Dumnezeu ESTE BOTEZAT O SINGURĂ DATĂ”, tot aşa şi  Mişcarea Legionară nu are practic decât un singur nume, cel dat de către întemeietorul ei, Căpitanul. Astfel, ML s-a numit, se numeşte şi se va numi MEREU MIŞCAREA LEGIONARĂ.

  

            Ea a fost de la bun început o organizaţi aparte, care nu a funcţionat, nu funcţionează şi nici nu va funcţiona vreodată pe baza unor norme stabilite de către legislaţia vremelnică a unui „guvern şi mai vremelnic”. ML are propriile sale norme interne de funcţionare care sunt supuse legilor lui Dumnezeu şi nu legilor unui stat laic.

            Mişcarea Legionară este veşnică căci legămintele depuse de orice legionar sunt pentru veşnicie mergând cu ele şi dincolo de moarte, răspunzând pentru ele. În consecinţă, Mişcarea Legionară este ceva aparte. Ea nu a fost, nu este şi nici nu va fi vreodată vreun partid politic gen „Totul Pentru Ţară”, vreo organizaţie non-guvernamentală(ONG) gen asociaţie sau fundaţie precum: Asoc. „Noua Dreaptă”, Fundaţia „George Manu”, Asoc. „TPŢ” sau „Acţiunea Română” sau „Petre Ţuţea” sau „Frăţia de Cruce” sau „Buna Vestire” etc. Aşa că Mişcarea Legionară nu este şi nici nu va fi şi nici nu se va denumi vreodată ND, PTPŢ, F.G.M. etc. Pentru că ea a fost BOTEZATĂ O SINGURĂ DATĂ şi născută cu PROPRIUL EI TRUP şi nu cu unul stabilit sau dat de legea laică a uni stat. Astfel ea s-a numit, se numeşte şi se va numi mereu MIȘCAREA LEGIONARĂ şi nu altfel. Membri de la P.T.P.Ţ sau ND etc. sunt membri la aceste organizaţii. Pot să fie foarte buni naţionalişti şi susţinători înfocaţi ai ML. dar cât timp nu fac parte și din ML nu sunt legionari, chiar dacă unii dintre ei, cu cele mai bune intenţii, dar din necunoaşterea normelor si metodologiei legionare, recte a ML, se consideră legionari.

            Faţă de cele arătate până aici, Căpitanul a avut şi o „prezicere”. A fost profetic căci, după încercarea lui Stelescu de a îl asasina pe Căpitan, acesta, Căpitanul, dă în 25 Septembrie 1934 o circulară prin care desfiinţează PENTRU TOTDEAUNA, PE VECIE: organizaţia legionară cât şi aripa ei politică aflată în zona –perimetrul unuia din cele 4 sectoare de atunci ale Capitalei şi anume sectorul III – Albastru. Totodată desfiinţa, în aceleaşi condiţii, şi Frăţia de Cruce din Capitală. Din sectorul III Albastru făcea parte şi str. Veseliei, care este aceeaşi cu cea de acuma…În același timp C.Z.C atrăgea atenţia că tolerarea de „Grupuri” aşa zis legionare este practic un act de trădare, o crimă la adresa ML.

            De aceea eu, Şerban Suru, actualul Şef al ML, recunosc că, din dorinţa de a încerca îndreptarea unor tineri naţionalişti,  care se pretind că sunt legionari dar nu sunt, am îngăduit, fără să lămuresc în public, existenţa unor astfel de organizaţii pretins legionare. Am greşit.  Şi de acum încolo,  aşa cum am făcut şi aici, voi aduce mereu lămuriri despre ce a fost, este şi va fi Mişcarea Legionară fără a mai tolera pretenţiile unora de  a se considera „legionari” în ciuda normelor şi ordinelor trasate de Căpitan. În pozele ataşate sunt extrase din Circulara dată în 25 Septembrie 1934. Încă o dată: PROFETIC, CĂPITANUL!!!