CREDINŢA

Serban Suru: Pentru a înţelege de ce legionarii nu au renunţat la crezul lor, nici după mai mult de 85 de ani de prigoniri şi de jertfe, redăm mai jos 3 poezie mai puţin cunoscute ale comandantului legionar Radu Gyr:

Crezul legionar

Puneţi-mi lanţuri şi cătuşe

Să sune scrăşnetul hain

Şi mii de lacăte la uşe,

Eu tot ceea ce-am fost rămân.

Surpaţi asupră-mi munţi şi ape

Puteţi chiar să mă spânzuraţi.

Cu grele, negre târnăcoape,

Credinţa nu mi-o sfărâmaţi.

Târâţi-mă de vreţi sub şanţuri

Şi îngropaţi-mi trupul stins.

Eu sorb ca Făt-Frumos, din lanţuri

Puteri adânci de neînvins.

Puteţi să năpustiţi tot iadul

Ca sa mă frângă pănă'n miez.

Eu stau în viscole ca bradul

Şi tare, tare ca un crez.

Crez

Cred într-unul Dumnezeu,

Tatăl ziditorul,

dar mai cred şi-n neamul meu,

înfrăţit cu dorul.

Cred în sfinţi, dar şi-n voinici,

cred în flori şi-n cremeni,

căci tăcuţii mucenici

cu haiducii-s gemeni.

Dar mai cred că într-o zi,

aspru, din furtună,

neamul meu se va trezi

cu securea-n mână.

Şi-atunci ierte Cel din cer

liftele spurcate,

căci prin sânge şi prin fier

ne-om croi dreptate.

Cred într-unul Dumnezeu,

Tatăl ziditorul,

ce-a-nfrăţit în neamul meu

sfântul crez cu dorul!

Cântec pentru înainte
 
Omule, ochii ’nainte,
fulgeră, taie cu ei!
În urmă-i robie şi sunt morminte
şi mlaştini de clei.
 
Rupe-ţi frânghia şi lanţul, şi du-te,
calcă pe hoituri şi treci!
Un vânt ca piperul de iute
te-ngroapă, de stai în poteci.
 
Cine în urmă şovăie, lesne
s-afundă-ntr-un smârc mohorât.
Smoala îl soarbe întâi pân’ la glezne,
apoi pân’ la gât.

Hai, omule, ochii ’nainte,
avântă-ţi piciorul viteaz,
nu-ntoarce faţa: vântul fierbinte
ţi-ar smulge făşii din obraz.
 
Doar cel nemernic, bicisnic şi slugă
rămână să geamă pe loc,
să-l bea amintiri şi să-l sugă
trecutul în ghiolu-i de foc.
 
Tu, omule, mergi înainte,
pleacă, nu sta. Pe slabi şi mişei...
lasă-i în iadul aducerii-aminte,
să muşte strigoii din ei...