Dragă Claudiu, repeți de ani buni aceeași placă, gen: Mișcarea Legionară este moartă, fondul interbelic, mai precis plămada din care erau făcuți tinerii din interbelic nemaiexistând. Da, fondul nu mai există, și eu spun asta dinainte de a apărea tu printre cei „13 care te-au salvat”. Am spus-o în grupuri private, la conferințe, în articole etc. Este ceva normal, după 45 de ani de comunism și 30 de ani de neocomunism, ca plămada din care sunt făcuți tinerii de azi să fie alta, mai lipsită de profunzime, de credință, de speranță, de tărie sufletească, de spirit de sacrificiu... Dar asta nu înseamnă că Mișcarea Legionară nu trebuie să mai existe și nu mai există. Din contră, cei care au cu adevărat credință legionară țin acum flacăra aprinsă și se străduiesc să scoată, tinerii în mod special, dar și pe cei maturi, din „mlaștina deznădejdii” în care au fost deja născuți. Lupta este grea, rezultatele apar și mai greu dar, dacă ești conștient de cauza pentru care lupți, nu te dai niciodată bătut, nici măcar după moarte. Formele exterioare ale Mișcării Legionare: uniformă, salut, steaguri, grade, sunt necesare și reprezintă un imperativ stabilit chiar de întemeietorul Legiunii:
- - „N’aş vrea să se interpreteze vreodată greșit,
spunându-se:– Eu nu sunt legionar din aceștia în uniformă, eu sunt
legionar în spirit. Aceasta nu se poate. Pe acest fundament
sufletesc se creează doctrină, program, statut, uniformă, acțiune, toate
deopotrivă, nu ca elemente accesorii, ci ca elemente care fixează
conținutul spiritual al Mișcării, dându-i o formă unitară, îl mențin
în conștiința oamenilor și îl poartă spre înfăptuire și biruință. Mișcarea
Legionară înseamnă toate la un loc.(am încheiat citatul)
Eu m-am străduit și mă străduiesc, în limita puterilor mele fizice și sufletești, să țin flacăra aprinsă și să găsesc acei tineri și acei maturi care pot fi ridicați din mlaștina deznădejdii în care s-au născut. Nu am mulți membri sau camarazi căci, alte două norme stabilite de Corneliu Zelea Codreanu, sunt următoarele:
1. O altă măsură: nimeni nu va căuta să convingă pe cineva pentru a-l determina să se facă legionar. Obișnuita tragere de mânecă și pescuire de membri, nu mi-au plăcut niciodată. Sistemul este și a rămas contrar, până în ziua de astăzi, spiritului legionar. Noi ne vom fixa punctul de vedere și atât. Cine va voi, va veni. Și va intra, dacă va fi primit. - („Pentru Legionari” – Corneliu Zelea Codreanu)
2. Celui ce vine să se înscrie îi spuneți: - „Dragă Domnule, du-te și mai gândește-te 3 luni pentru ca să nu te păcălești. Studiază-ne bine atunci când vrei să faci pasul acesta. Iată, în acest timp citește următoarele cărți și reviste legionare. Apoi dă-ne voie ca să te studiem și noi pe D-ta, ca să nu ne păcălim nici noi”. - (“Circulări și manifeste” Corneliu Zelea Codreanu, pg. 89 Ed. - Munchen).
Așa încât putini, foarte putini, sunt cei care fac ei pasul înainte și vin la noi. La asta se adaugă și legislația pretins antilegionară.
Iar nerăbdarea, dorința de a deveni cineva sau de a obține ceva cât mai repede și cu efort minim este o caracteristică a vremurilor noastre. Lumea nu mai citește... Dar asta nu înseamnă că trebuie să dăm la o parte normele stabilite de întemeietorii Mișcării Legionare, căci ea a fost este și va fi o școală, cu absolvenții ei, cu premianții ei, cu repetenții ei, cu geniile dar și cu exmatriculații ei. Tu ai încercat să o absolvi, dar ai fost mereu pe fugă, mereu grăbit, dornic să faci tot timpul altceva și ai ratat, n-ai trecut nici măcar examenul de intrare încât, la acuzele mass-mediei că ai fi legionar eu unul m-aș fi bucurat dacă ar fi fost adevărate, dar nu sunt. Nu ai fost, nu ești și nici nu vei fi vreodată legionar cât timp nu te vei schimba puternic în interiorul sufletului tău. Nu ai reușit să ieși din mlaștina deznădejdii în care s-au născut cei tineri de azi. Spui „cei 13 care m-au salvat” și înșirui printre ei pe Gh. Calciu Dumitreasa, pe Neculai Popa, pe Ion Gavrilă Ogoranu. Ei nu te-au salvat, căci nu ți-ai dorit niciodată acest lucru, ci doar te-au mângâiat pe creștetul tău care se ivea din când în când la suprafața mlaștinii. Zici că eu sunt un epigon, un băiat mare care mă maimuțăresc. Păi atunci și părintele Calciu și Neculai Popa erau epigoni din moment ce sponsorizau "maimuţărealea" ajutându-mă, din sărăcia lor, pentru primul meu cuib legionar, cu câte 25 de dolari fiecare, și se interesau care mai este activitatea cuibului (vezi scrisoarea)?!
În poza de sus: scrisoarea a două "maimuţe bătrâne", preot Gh. Calciu Dumitreasa şi Neculai Popa, către o "tânără maimuţică", Şerban Suru.
Iar nea Gavrilă
la fel căci ei, dar și alți legionari, mi-au spus și mi-au repetat de
multe ori: Șerban, mergi pe drumul tău, mergi cu Mișcarea așa cum a vrut
Căpitanul. Iar pe eroul Gavrilă l-ai cunoscut la mine... Și, spre deosebire de tine, eu i-am cunoscut în intimitatea sufletului
lor, am vorbit ore, zile și luni cu ei, au stat la mine acasă, am
mâncat din aceeaşi farfurie și ne-am deschis reciproc sufletul. Personal nu îmi place
să mă laud cu acei vechi legionari pe care i-am cunoscut, pe unii chiar de când
eram adolescent. Dar sunt
momente în care nu am încotro și trebuie să mărturisesc: nici unul dintre ei nu
s-a dezis vreodată de Mișcare și nici de uniformă. Nu degeaba mi-a spus
Gavrilă, înainte de sfințirea Crucii de
la Sâmbăta: „Șerbane, dacă nu vii cu băieții tăi în cămăși verzi, nu mai avem
ce discuta!”
În poza de sus: "Maimuţăreală legionară"(în concepţia tov. senator Târziu) tip cămăşi verzi pe vechi şi tineri legionari alături de Ion Gavrilă Ogoranu la Mânăstirea Sâmbăta(1998)
Așa încât, între Căpitan, cu cele stabilite de el, între vechii legionari, mărturisitori și eroi care m-au îndrumat direct, deci între ei și ... tine, pe cine crezi că aleg? Am camarazi lângă mine care, deși nu au cultura ta, au în schimb un suflet enorm și asta contează cel mai mult. Cu regret față de tine și cu bucurie față de ei, trebuie să recunosc: nu le ajungi nici măcar până la glezne! Repeți obsesiv că: renașterea „unui vehicul politic de tip legionar” sau că „astfel de formule politice”, nu mai sunt posibile astăzi. Asta este dovada că nu ai înțeles nimic din scopul Legiunii care nu era unul politic ci, de la bun început, era acela de a modifica sufletul, caracterul și morala omului, de a face din fiecare dintre noi un erou creștin în toate planurile vieții. Greu de atins așa ceva dar nu imposibil. Dovada: mărturisitorii legionari pe care îi știm cu toții, unii deja trecuți la cele veșnice și alții încă în viață. Politica a fost, este și va fi pentru Mișcarea Legionară doar un mijloc printre atâtea altele, dar nu un scop.
Spui că eu și cu ai mei camarazi suntem niște epigoni care ne maimuțărim. În realitate, dragă Claudiu, tu ești circarul care se maimuțărește politic urât și periculos pentru ţară, alături de submediocrul, mai nou și recitator „de clasă” de tramvai, Simion, de zdrăngănita și grobiana Şoşoacă, de plagiatorul Andrusceac, de penalii Chelaru, Lascu, de securiștii Roman, Tabără, de clarvăzătorul de extratereștrii și veșnic „premier” Călin Georgescu și de atâția alții. Pentru ce faci asta Claudiu? Pentru ce te-ai vândut sufletește? Pentru AUR?
Pe tine, omul, dragă Claudiu, nu te voi mai critica
niciodată, căci îmi păstrez, așa cum îmi scriai tu în dedicația dată pe o
carte, „afecțiunea și speranța”, speranța aceea de har divin care dispare odată
cu noi sau se transformă în fapt sublim chiar înaintea morții noastre. Asta a
fost pentru prima și ultima oară când te-am criticat prietene Claudiu.
Dar, pe politicianistul Richard Târziu și pe partidul său, îi voi critica mereu. În fond este de datoria mea, ca cetățean ce plătesc taxe. Așa că, încep: tovarășe Senator, spuneai în postarea matele din 14 Dec. 2020, cam pe la ora 1 noaptea, că te înjur! Poți să-mi dai un exemplu, când și unde te-am înjurat? Dacă nu, cere-ți scuze!
Şerban Suru
În poza de sus: Trei generaţii ... în urmă cu o generaţie, acasă la Şerban Suru. De la stânga: senatorul Claudiu Târziu, banditul Ion Gavrilă Ogoranu şi epigonul şef Şerban Suru. Care o fi maimuţa?
