- Chiar şi acum, la 25 de ani de la "revoluţie", de la căderea comunismului, încă mass-media în majoritatea ei, cât şi mulţi istorici şi, totodată, bine înţeles, comunitatea evreiască, încă mai vorbesc despre "Rebeliunea legionară" din 21-23 ianuarie 1941, când se spune că legionarii au omorât evrei, că i-au căsăpit la abator în Bucureşti etc. Nu există nici o dovadă a "crimelor de la abator". După venirea comuniştilor la putere în 1945, când la început, în anii '45-55, aparatul partidului comunist cât şi securitatea erau pline de alogeni, în speciali evrei, nici un legionar nu a fost găsit vinovat de moartea vreunui evreu.
- Mai jos redăm un articol din ziarul România Liberă din care rezultă limpede cum a fost pusă la cale aşa zisa "rebeliune legionară" de către regimul Antonescu în colaborare cu Partidul Comunist Român. Comenatriile sunt de prisos.
- Articol din România Liberă – 03.09.2003 - de Vladimir Alexe:
Convenţiile secrete de colaborare dintre comunişti şi regimul Antonescu din 1941
Într-un
comunicat dat publicităţii pe 25 august a.c., Administraţia Prezidenţială acuza
ziarul israelian "Ha'aretz", citam: "Responsabilii redacţiei
ziarului au comis o fraudă publicând un text prefabricat în redacţie, neaprobat
de intervievat şi deci nemaiaparţinându-i acestuia din urmă, deformându-i
spusele, ca şi poziţiile bine cunoscute ale preşedintelui Iliescu".
Benzile audio, puse la dispoziţie de "Ha'aretz", dovedesc că
lucrurile nu stau chiar aşa. Pe bandă, ILIESCU spune următoarele: "Eu am
şi trăit aceste momente. Am avut prieteni evrei, iar tatăl meu, pentru că nu
era numai împotriva evreilor această acţiune, împotriva comuniştilor... Deci
cum să spun? Această represiune ii viza şi pe alţii. Dar holocaustul s-a
referit nu numai la populaţia evreiască din Europa. ... în România evreii şi
comuniştii erau sub semnul egalităţii".
Relativizarea
holocaustului, întreprinsă de ION ILIESCU, include ideea că acesta a fost
aplicat şi altor popoare, precum şi comuniştilor. "In România din perioada
nazistă evreii şi comuniştii erau trataţi la fel. Tatăl meu a fost militant
comunist şi a fost trimis în lagăr. A murit la 44 de ani, la mai puţin de un an
după ce s-a întors". Ideea că în România sub regimul ANTONESCU ar fi
existat şi un holocaust împotriva comuniştilor şi că tatăl său - ALEXANDRU
ILIESCU - i-a fost victimă constituie o mare noutate, o răstălmăcire, o
"rescriere" a istoriei de către preşedintele ION ILIESCU. A existat
un holocaust împotriva comuniştilor în România sub regimul ANTONESCU?
Convenţii
secrete de colaborare
Deşi
istoria PCR include numeroase "pete albe" - sau fapte asupra cărora
se păstrează tăcere în mod intenţionat -, colaborarea comuniştilor cu regimul
ANTONESCU s-a materializat prin două convenţii secrete încheiate în 1941.
Colaborarea aceasta, subliniem, a fost posibilă datorită efectelor pactului
MOLOTOV-RIBBENTROP, care a funcţionat între 1939 şi 1941. Prima convenţie de
colaborare între comunişti şi regimul ANTONESCU s-a încheiat pe 11 ianuarie
1941 prin mijlocirea Serviciului Secret de Informaţii - SSI - reprezentat de
comisarul PETROVICI şi de CONSTANTIN DAVID (evreu de origine -n.n.), care reprezenta Partidul Comunist
din România (PCdR). Prin această convenţie, Partidul Comunist se angaja să
participe la evenimentele din 20-23 ianuarie 1941 prin acţiuni anarhice în
cartierele evreieşti alături de poliţişti, derbedei şi hoţi. Comuniştii şi-au
respectat angajamentele, aducând astfel o importantă contribuţie la
consolidarea regimului ANTONESCU cu această ocazie. Participarea comuniştilor
la devastarea cartierelor evreieşti din 20-23 ianuarie 1941 este însa şi astăzi
un "tabu" pentru istoria PCR. şi nu înţelegem de ce. A doua convenţie
între comunişti şi regimul ANTONESCU s-a încheiat în iulie 1941, după atentatul
contra trenului "Patria", şi a fost semnată de EUGEN CRISTESCU,
directorul SSI, şi ŞTEFAN FORIŞ, secretarul Partidului Comunist din România
(PCdR) din acel timp. Prin această convenţie, comuniştii se angajau de a se
abţine de la acte de sabotaj în industria de armament şi transportul feroviar
pe perioada războiului. SSI-ul, la rândul său, se angaja să nu trimită pe front
nici un comunist, care astfel ar fi ajuns să lupte contra lui STALIN şi a URSS.
În al doilea rând, de a nu-i preda pe comunişti lui ADOLF EICHMAN pentru a-i
duce în lagărele germane. Iar în al treilea rând, de a nu se opune
"infiltrării" către Bucureşti a comuniştilor din ţară. În 1944, când
a avut dovada colaborării lui FORIŞ cu regimul ANTONESCU, STALIN a ordonat o
"epurare" masivă a comuniştilor din România, în primul rând a lui
ŞTEFAN FORIŞ şi a colaboratorilor săi. Dar şi utilizarea pe mai departe a
directorului SSI, EUGEN CRISTESCU. Asta pentru a mai vorbi de colaborarea mai
veche din 1938 a comuniştilor cu "Frontul Renaşterii Naţionale",
organizaţie carlistă.
Tatăl
lui ION ILIESCU milita în cadrul "Komintern" pentru dezmembrarea
României şi reîntoarcerea Basarabiei la URSS
După
patru ani petrecuţi în URSS (1931-1935), când a participat la Congresul al
V-lea al PCdR de la Gorikovo, tatăl lui ION ILIESCU a fost
"infiltrat" de sovietici în România, unde a militat pentru
reîntoarcerea Basarabiei la URSS. A făcut parte din "grupul FORIŞ",
aşa că este logic să tragem concluzia că a făcut politica acestui grup în anii
războiului. ION ILIESCU avea pe atunci (născut în 1930) între 11 şi 14 ani.
Chiar el recunoştea într-un interviu mai vechi că nu prea ştia ce făcea tatăl
său în acest timp. ALEXANDRU ILIESCU a fost de mai multe ori în diverse
"lagăre", în care venea şi din care pleca cu
"intermitenţe". În recomandarea 10975 din 22 iulie 1955 a CC al PMR,
prin care ION ILIESCU era "propulsat" pentru "Uniunea
Internaţională a Studenţilor", cu sediul la Praga, se menţiona: "După
23 august 1944 (Ion Iliescu - n.n.) s-a înscris în UTC şi a activat în cadrul
organizaţiei UTC a elevilor. A participat la diferite acţiuni ale partidului
(la 15-16 ani! - n.n.). După autodizolvarea UTC a continuat să activeze în
organizaţia tineretului progresist şi a UTM". Deci încă din adolescenţă
ION ILIESCU a devenit un "propagandist". Astfel încât cunoaşterea
adevăratei istorii a PCR-ului i-a rămas un capitol interzis. La 73 de ani însa,
din motive de "populism" politic, ILIESCU "rescrie" istoria
recentă cu o mare seninătate. Pe baza celor două convenţii ale PCdR cu regimul
ANTONESCU se poate spune oare că în România a fost un holocaust împotriva
comuniştilor, aşa cum o afirma ION ILIESCU?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu