Se afișează postările cu eticheta Nicolae Iorga. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Nicolae Iorga. Afișați toate postările

sâmbătă, 28 noiembrie 2020

Nicolae Iorga - ADEPT AL TERORISMULUI DE STAT

 Nicolae Iorga

- profil întunecat -
SUSŢINĂTOR AL TERORISMULUI DE STAT

 Luna noiembrie este, pe mapamond, luna asasinatelor politice: John Fitzgerald Kennedy, Yitzhak Rabin, Corneliu Zelea Codreanu, Nicolae Iorga etc.

            În majoritatea cazurilor, adevăraţii autori, cei care au ordonat asasinatul, nu sunt cunoscuţi. De multe ori nici adevăratul profil al victimelor.

În noiembrie anul acesta se împlinesc 80 de ani de la uciderea lui Nicolae Iorga, din ordinul serviciilor secrete sovietice, prin intermediul agentului lor infiltrat în Mişcarea Legionară şi anume, Traian Boeru. Despre respectivul eveniment s-au scris sute de pagini, s-au făcut „documentare”, filme de ficţiune etc. Dar toate reflectate prin prisma comunistă, adică a falsului istoric. Prin cele ce urmează nu vrem să spunem că Iorga şi-a meritat soarta. Însă dorim să arătăm o latură cu adevărat neagră a unui om ridicat prea mult în slăvi, inclusiv şi mai ales de regimul bolşevic. 

Fragmentul de mai jos este discursul lui Nicolae Iorga ţinut în Camera deputaţilor, în data de 24 ianuarie 1915 (de ziua Unirii şi, când, în Europa izbucnise Primul Război Mondial…). Sublinierile ne aparţin. Din citat rezultă recomandarea de a se practica, de către guvern, asasinatul politic. Iar asta numai ca Iorga să poată elimina fizic un adversar…, Iorga-democratul, Iorga-apostolul neamului…

            Nicolae Iorga:Domnilor, în anul 1911 apărea foaia pe care o redactează  şi acum în Bucureşti un domn Cernăianu, căruia nu-i voiu face onoarea de a-l aduce în discuţiunea Parlamentului, cu toate că am exprimat faţă de mai mulţi miniştri de culte nevoia de a se cerceta puţin rostul acestei persoane care nu are nici o situaţie şi care exercită totuş o atât de mare influenţă în vieaţa Bisericei noastre. Acesta e un semn de boală, căci atunci când oameni cu situaţiuni înalte nu au nici o influenţă şi când un om care nu are nici o situaţie învârteşte şi întortochează atâtea lucruri e de aplicat un tratament şi doctorii chemaţi pentru asemenea boli sunt miniştri respectivi. O cercetare mai de aproape ar descoperi cari sunt motivele adevărate şi pe tăcute trebuie să se ia măsuri pe cari numai miniştri să le ştie. Noi avem păcatul acesta mare că toate lucrurile le spunem în public, că toate hotărârile le proclamăm în public. Dar e mai bine să nu vorbeşti de multe  lucruri şi să lucrezi aşa cum se face în alte părţi, în aşa fel ca un rău să dispară pentru totdeauna, fiind tăiat din rădăcină.(îndemn, incitare clară la asasinat politic din partea guvernului, adică la terorism de stat - n.n.)”

            Mai târziu, în 1938, şi-a reînnoit o asemenea „recomandare” îndemnându-l pe Carol II la uciderea lui Corneliu Zelea Codreanu. Regele l-a ascultat…

    În anul 2014, dl. procuror GEORGE OCTAVIAN TOMA îşi publică, teza de doctorat cu titlul: "Investigarea asasinării profesorului Nicolae Iorga", teză susţinută în cadrul Academiei de poliţie "AL. Ioan Cuza". Cităm din ea:

  - <<< " Este unul din puţinele cazuri din istoria judiciară a României în care ancheta a fost reluată după mai bine de 23 de ani(ancheta a fost făcută în anul 1963, în România comunistă - n.n.), datele obţinute prezentând o importanţă deosebită în conturarea cât mai exactă a stării de fapt.
    Deşi scopul anchetei organelor de securitate urmărea atragerea opiniei publice interne şi externe asupra conducerii Mişcării Legionare din 1940, rezultatul nu a fost cel vizat.
    S-a stabilit că Horia Sima şi apropiaţii acestuia, Victor Biriş, Ilie Nicolescu şi alţii, nu au instigat şi ordonat asasinarea istoricului.
" >>>,  am încheiat citatul. 


    

    CONCLUZII: Marele Nicolae Iorga era sigur mare la "stat", adică în înălţime, dar mic şi ticălos sufleteşte: era un asasin moral şi un instigator la crime din partea statului, mai precis un susţinător pentru crearea unui stat terorist. Ceea ce s-a şi întâmplat  la scurt timp după sfârşitul primului război mondial, culminând, în perioada interbelică, cu domnia lui Carol al II-lea.