A fost ziua minciunii internaţionale: Auschwitz

O minciună circulă de peste 70 de ani. Dovedirea ei se face prin apelare la bun simţ. Timp de 50 de ani s-a spus la modul cel mai ferm, şi s-a "argumentat ştiinţific" tot aşa, că în lagărul de la Auschwitz au fost omorâţi, în perioada 1940-1945, 4 milioane de oameni, majoritatea evrei de origine. Adică din cele 6 milioane de "victime" evreieşti, 4  au fost la Auschwitz. După prăbuşirea sistemului comunist, placa comemorativă de la Auschwitz s-a schimbat şi din 4 milioane s-a transformat numărul în 1,5 iar mai apoi, în alte documente oficiale, s-a spus că de fapt au fost omorâţi în acest lagăr doar 900.000 de evrei. Ţinând cont de aceste "revelaţii" şi întrebaţi fiind, evreii de astăzi, cam cum ar trebui să scadă numărul victimelor evreieşti, adică de la 6 milioane la 3 sau 3,5, răspunsul a fost: Totalul a rămas acelaşi: adică 6 milioane! - Frumos coane Fănică, 2 la primărie, 2 la şcoală, unul în piaţă...

 - Mai jos poze cu prima placă şi a doua placă-care mai există şi astăzi, articole din ziarele vremii atunci când s-au schimbat plăcile un document la Crucii Roşii privitor la ce a găsit în lagărul de la Auschwitz, precum şi o nouă modificare oficială a numărului de victime. Menţionăm că Germania nazistă era membră a Convenţiei de la Geneva care stabileşte şi acum standardele dreptului internațional în ceea ce privește problemele umanitare. Sub auspiciile ei funcţiona şi funcţionează Comitetul Internaţional a Crucii Roşii, Crucea Roşie a avut acces la toate, absolut toate lagărele germane din timpul celui de al II-a război mondial. Conform rezultatelor ei,  confirmate la nivelul anilor 1970, în toate lagărele, care cuprindeau milioane de oameni, numărul total al morţilor, de toate naţiile, a fost de sub 272.000. Crucea Roşie, deşi a vizitat lagărele şi a discutat cu deţinuţii, nu pomeneşte nimic de execuţii în masă, de camere de gazare, de cuptoare unde erau arse cadavre etc. Conform Crucii Roşii, aceste 272.000 de decese s-au datorat: bătrâneţii, tifosului, diverselor altor epidemii şi boli cât şi bombardamentelor aliaţilor, care bombardamente au lovit uneori şi lagărele de concentrare.

După cum se poate observa din documentul-poză de mai jos al Crucii Roşii, în lagărul de la Auschwitz au murit doar 52.389 de persoane, număr revizuit şi confirmat la nivelul anului 1977. Comentariile sunt de prisos. În anul 1983 Crucea Roşie dă un al raport îmbunătăţit. Cifrele cresc doar cu puţin faţă de cele din 1977.

Ca amuzament: peste tot se spune: 27 Ianuarie, ziua eliberării de către trupele sovietice a lagărului de la  Auschwitz. Şi dacă este vorba despre o eliberare, te aşteptai ca să se fi dat lupte grele prin preajma lagărului. Aş, da de unde! Trupele germane se retrăseseră de mult. Şi cu germanii s-au putu retrage, oricare dintre deţinuţii din lagăr, la libera lor alegere. Ceea ce mulţi au şi făcut.

 

 

 

Miting al Mişcării Legionare împotriva abuzurior Institutului Holocaustului - Elie Wiesel

- Miting împotriva abuzurilor şi minciunilor repetate ale Institutului naţional pentru studierea holocaustului din România - Elie Wiesel (INSHR-EW), abuzuri şi minciuni la adresa Mişcării Legionare cât şi a religiei creştine. Mitingul va avea loc în Buc., Piaţa Victoriei - Muzeul Antipa, Luni 26 Ianuarie 2015, între orele 14-15. Mitingul durează doar o oră. Pentru informaţii sunaţi la: 0722.268.457; 0727.869.654.

FALSA REBELIUNE LEGIONARĂ DIN IANUARIE 1941

- Chiar şi acum, la 25 de ani de la "revoluţie", de la căderea comunismului, încă mass-media în majoritatea ei, cât şi mulţi istorici şi, totodată, bine înţeles, comunitatea evreiască, încă mai vorbesc despre "Rebeliunea legionară" din 21-23 ianuarie 1941, când se spune că legionarii au omorât evrei, că i-au căsăpit la abator în Bucureşti etc. Nu există nici o dovadă a "crimelor de la abator". După venirea comuniştilor la putere în 1945, când la început, în anii '45-55, aparatul partidului comunist cât şi securitatea erau pline de alogeni, în speciali evrei, nici un legionar nu a fost găsit vinovat de moartea vreunui evreu.

 - Mai jos redăm un articol din ziarul România Liberă din care rezultă limpede cum a fost pusă la cale aşa zisa "rebeliune legionară" de către regimul Antonescu în colaborare cu Partidul Comunist Român. Comenatriile sunt de prisos.

  - Articol din România Liberă – 03.09.2003 - de Vladimir Alexe:

Convenţiile secrete de colaborare dintre comunişti şi regimul Antonescu din 1941

 Într-un comunicat dat publicităţii pe 25 august a.c., Administraţia Prezidenţială acuza ziarul israelian "Ha'aretz", citam: "Responsabilii redacţiei ziarului au comis o fraudă publicând un text prefabricat în redacţie, neaprobat de intervievat şi deci nemaiaparţinându-i acestuia din urmă, deformându-i spusele, ca şi poziţiile bine cunoscute ale preşedintelui Iliescu". Benzile audio, puse la dispoziţie de "Ha'aretz", dovedesc că lucrurile nu stau chiar aşa. Pe bandă, ILIESCU spune următoarele: "Eu am şi trăit aceste momente. Am avut prieteni evrei, iar tatăl meu, pentru că nu era numai împotriva evreilor această acţiune, împotriva comuniştilor... Deci cum să spun? Această represiune ii viza şi pe alţii. Dar holocaustul s-a referit nu numai la populaţia evreiască din Europa. ... în România evreii şi comuniştii erau sub semnul egalităţii".

Relativizarea holocaustului, întreprinsă de ION ILIESCU, include ideea că acesta a fost aplicat şi altor popoare, precum şi comuniştilor. "In România din perioada nazistă evreii şi comuniştii erau trataţi la fel. Tatăl meu a fost militant comunist şi a fost trimis în lagăr. A murit la 44 de ani, la mai puţin de un an după ce s-a întors". Ideea că în România sub regimul ANTONESCU ar fi existat şi un holocaust împotriva comuniştilor şi că tatăl său - ALEXANDRU ILIESCU - i-a fost victimă constituie o mare noutate, o răstălmăcire, o "rescriere" a istoriei de către preşedintele ION ILIESCU. A existat un holocaust împotriva comuniştilor în România sub regimul ANTONESCU?

       Convenţii secrete de colaborare

       Deşi istoria PCR include numeroase "pete albe" - sau fapte asupra cărora se păstrează tăcere în mod intenţionat -, colaborarea comuniştilor cu regimul ANTONESCU s-a materializat prin două convenţii secrete încheiate în 1941. Colaborarea aceasta, subliniem, a fost posibilă datorită efectelor pactului MOLOTOV-RIBBENTROP, care a funcţionat între 1939 şi 1941. Prima convenţie de colaborare între comunişti şi regimul ANTONESCU s-a încheiat pe 11 ianuarie 1941 prin mijlocirea Serviciului Secret de Informaţii - SSI - reprezentat de comisarul PETROVICI şi de CONSTANTIN DAVID (evreu de origine -n.n.), care reprezenta Partidul Comunist din România (PCdR). Prin această convenţie, Partidul Comunist se angaja să participe la evenimentele din 20-23 ianuarie 1941 prin acţiuni anarhice în cartierele evreieşti alături de poliţişti, derbedei şi hoţi. Comuniştii şi-au respectat angajamentele, aducând astfel o importantă contribuţie la consolidarea regimului ANTONESCU cu această ocazie. Participarea comuniştilor la devastarea cartierelor evreieşti din 20-23 ianuarie 1941 este însa şi astăzi un "tabu" pentru istoria PCR. şi nu înţelegem de ce. A doua convenţie între comunişti şi regimul ANTONESCU s-a încheiat în iulie 1941, după atentatul contra trenului "Patria", şi a fost semnată de EUGEN CRISTESCU, directorul SSI, şi ŞTEFAN FORIŞ, secretarul Partidului Comunist din România (PCdR) din acel timp. Prin această convenţie, comuniştii se angajau de a se abţine de la acte de sabotaj în industria de armament şi transportul feroviar pe perioada războiului. SSI-ul, la rândul său, se angaja să nu trimită pe front nici un comunist, care astfel ar fi ajuns să lupte contra lui STALIN şi a URSS. În al doilea rând, de a nu-i preda pe comunişti lui ADOLF EICHMAN pentru a-i duce în lagărele germane. Iar în al treilea rând, de a nu se opune "infiltrării" către Bucureşti a comuniştilor din ţară. În 1944, când a avut dovada colaborării lui FORIŞ cu regimul ANTONESCU, STALIN a ordonat o "epurare" masivă a comuniştilor din România, în primul rând a lui ŞTEFAN FORIŞ şi a colaboratorilor săi. Dar şi utilizarea pe mai departe a directorului SSI, EUGEN CRISTESCU. Asta pentru a mai vorbi de colaborarea mai veche din 1938 a comuniştilor cu "Frontul Renaşterii Naţionale", organizaţie carlistă.

Tatăl lui ION ILIESCU milita în cadrul "Komintern" pentru dezmembrarea României şi reîntoarcerea Basarabiei la URSS

     După patru ani petrecuţi în URSS (1931-1935), când a participat la Congresul al V-lea al PCdR de la Gorikovo, tatăl lui ION ILIESCU a fost "infiltrat" de sovietici în România, unde a militat pentru reîntoarcerea Basarabiei la URSS. A făcut parte din "grupul FORIŞ", aşa că este logic să tragem concluzia că a făcut politica acestui grup în anii războiului. ION ILIESCU avea pe atunci (născut în 1930) între 11 şi 14 ani. Chiar el recunoştea într-un interviu mai vechi că nu prea ştia ce făcea tatăl său în acest timp. ALEXANDRU ILIESCU a fost de mai multe ori în diverse "lagăre", în care venea şi din care pleca cu "intermitenţe". În recomandarea 10975 din 22 iulie 1955 a CC al PMR, prin care ION ILIESCU era "propulsat" pentru "Uniunea Internaţională a Studenţilor", cu sediul la Praga, se menţiona: "După 23 august 1944 (Ion Iliescu - n.n.) s-a înscris în UTC şi a activat în cadrul organizaţiei UTC a elevilor. A participat la diferite acţiuni ale partidului (la 15-16 ani! - n.n.). După autodizolvarea UTC a continuat să activeze în organizaţia tineretului progresist şi a UTM". Deci încă din adolescenţă ION ILIESCU a devenit un "propagandist". Astfel încât cunoaşterea adevăratei istorii a PCR-ului i-a rămas un capitol interzis. La 73 de ani însa, din motive de "populism" politic, ILIESCU "rescrie" istoria recentă cu o mare seninătate. Pe baza celor două convenţii ale PCdR cu regimul ANTONESCU se poate spune oare că în România a fost un holocaust împotriva comuniştilor, aşa cum o afirma ION ILIESCU?

Plângerea Holocaustului împotriva Mişcării Legionare şi a lui Şerban Suru

       Şerban Suru:  - În urmă cu aproape 2 ani de zile, "Institutul pentru studiul holocaustului din România - Elie Wiesel" (INSHR-EW) a făcut o adresă-plângere, către primăria Sectorului 1, privitor la faptul că, pe str. Iacob Negruzzi nr. 1, Sect. 1 din Bucureşti, flutură steagul Mişcării Legionare şi că există 2 firme puse pe exteriorul clădirii care au înscrise cuvintele "Mişcarea Legionară" şi conţin de asemenea simbolul Gărzii de Fier. Institutul respectiv, INSHR-EW, este condus de Alexandru Florian, care are în spate atât domnia sa cât şi familia dânsului, o lungă şi "elaborată" activitate comunistă-extremistă. Dl. Florian ştia că la adresa de pe str. Iacob Negruzzi funcţionează, legal, sediul central al Mişcării Legionare încă din anii '90, dar "s-a făcut că plouă" ca şi cum pe str. Iacob Negruzzi este o noutate că se află o bibliotecă legionară deschisă publicului încă din 1994 şi că tot acolo se face activitate legionară. La această acţiune s-au alăturat, prin intervenţii în parlament şi de acolo prin adrese către Ministerul Justiţiei şi Ministerul de Interne, domnii deputaţi Aurel Vainer şi Alexandru Raeţchi. Rezultatul: un dosar penal iniţial în "rem"(adică fără a pute fi indicate persoanele vinovate), cu o trimitere de poliţişti la sediul ML pentru a fi date jos însemnele legionare(nu s-a putut aşa ceva, iar poliţiştii s-au comportat exemplar - vezi(click) aici video) şi apoi un dosar penal în care eu am fost implicat. În final parchetul a dat neînceperea urmării penale. INSH-EW a contestat rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale la procurorul superior dar şi acesta a menţinut-o. Atunci INSHR-EW s-a adresat justiţiei deschizându-se astfel un Dosar Penal la Judecătorie în care eu aveam calitatea de intimat(acuzat - pe înţelesul tuturor).  Încheierea definitivă a instanţei a fost de respingere a plângerii penale a INSHE-EW, în ciuda tuturor "dovezilor" aduse-prezentate de INSHR. Mai jos, sub formă de imagini, redăm plângerea Institutului, 7 pagini, apoi obiecţiile mele şi, la final, hotărârea dată de Instanţă. Sublinierile cu roşu şi galben îmi aparţin. - Ş.S.

 Note depuse în instanţă:

"Judecătoria Sectorului 1, Bucureşti

Dosar 23010/299/2014

Materia: Penal

Termen: 04.11.2014

 

Domnule Preşedinte,

 

          Subsemnatul, Suru Şerban, identificat cu CNP: 1590414400234 şi C.I. RR 919133, domiciliat în str. Iacob Negruzzi nr. 16, sect. 1, Bucureşti, cod 011094, având funcţia de conducător al „Legiunii Arhanghelul Mihail”, cunoscută şi cu denumirea „Mişcarea Legionară”, cu sediul în Str. Iacob Negruzzi nr. 1, sect. 1, Bucureşti, tel. 0722.268.457, organizaţie ce funcţionează neîntrerupt din anul 1994,

în calitate de intimat în Dosar 23010/299/2014, materia: penal, cu termen în 04.11.2014,

în contradictoriu cu petent: Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, cu sediul în Bulevardul Dacia nr. 89, sector 2, Bucureşti,

depun următoarele

NOTE SCRISE

Prin care solicit respingerea plângerii ca netemeinică şi nelegală pentru următoarele motive care vor fi explicate mai jos, motive care în final dovedesc:

1. - caracterul, cel puţin discutabil şi controversat, de organizaţie fascistă, al Mişcării Legionare din perioada interbelică

2. - extinderea nepermisă, nelegală şi netemeinică din punct de vedere juridic, a acestui caracter incert de „fascist” din perioada interbelică la Mişcarea Legionară din prezent, Mişcare pe care o conduc.

3. - caracterul practic caduc, inaplicabil, al OUG 31/2002 cu toate completările şi modificările ei ulterioare, faţă de o decizie foarte importantă a Uniunii Europene şi anume Decizia Cadru 913/JAI/2008, decizie obligatorie pentru toate statele UE.

Astfel:

1. Petentul Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”(în continuare prescurtat „INSHR”) îşi bazează plângerea pornind de la premiza că organizaţia din perioada interbelică, cunoscută sub numele de Mişcarea Legionară (prescurtat ML) a fost o organizaţie de tip fascist şi de aici, printr-o extindere nelegală la prezent, că şi actuala ML, pe care o conduc, este fascistă iar acţiunile făcute de mine sunt fasciste.

Ca argument principal de susţinere a premizei caracterului fascist al ML din perioada interbelică petentul INSHR citează definiţia cuvântului „legionar” găsită în „Dicţionarul explicativ al limbii române” editat de Academia Română.

-        Observaţia noastră: ML nu a fost niciodată fascistă în sensul academic al cuvântului. În acest sens aducem următoarele argumente:

a.             Definiţia dată legionarismului de către Academia Română în cartea Dicţionar Politic (Instituţiile Democraţiei şi cultura civică) scrisă de Sergiu Tamaş, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1993, ISBN 973-27-0415-2, - paginile 147-148, din care cităm:

„LEGIONARISM: Mişcare naţionalistă iniţiată în România, în 1922, de un grup de studenţi conduşi de Corneliu Zelea Codreanu.(…)

Legionarismul are în comun cu fascismul italian şi naţional-socialismul german aversiunea faţă de bolşevism (comunism – n.n.), dar, treptat, şi‑a conturat o doctrină proprie (…)” – încheiat citatul.

Este adevărat că, în mentalul colectiv, după jumătate de secol de propagandă mincinoasă a regimului comunist, s-a instaurat ideea că legionarismul ar fi tot una cu fascismul astfel că, din punct de vedere al limbajului uzual, nu de puţine ori lumea foloseşte termenul de legionar ca fiind echivalent cu cel de fascist şi de aceea apare explicaţia dată de Dicţionarul Explicativ al Limbii Române (1998 – Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”) cuvântului „legionar” ca fiind cea din mentalul colectiv, adică „membru sau simpatizant al organizației fasciste din România interbelică; gardist”. (1998 – Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”). Astfel că, între explicaţia, din punct de vedere doctrinar-politic dată de Dicţionarul Politic al Academiei Române cuvântului „legionarism” şi cea dată de Dicţionarul Lingvistic cuvântului „legionar” fără discuţie că prima este cea adevărată în ceea ce priveşte apartenenţa sau nu la fenomenul fascist a Mişcării Legionare din perioada interbelică.

b.             Petentul INSHR invocă totodată şi o serie întreagă de citate din diverse cărţi. La rândul nostru am putea da, din alte cărţi, foarte multe citate în favoarea caracterului politic nefascist al ML din perioada interbelică, dar nu este cazul aici. Anexez totuşi prezentei câteva citate găsite în fugă. Mai menţionez doar că în interbelic au existat cu adevărat 2 partide fasciste înregistrate ca atare, dintre care cel mai important a fost „Fascia Naţională Română”, înfiinţat în 1923, şi care nu au avut nici o legătură sau colaborare cu ML. Fascia Naţională Română edita revista săptămânală numită „Fascismul”.

2. Petentul INSHR extinde nepermis, netemeinic şi nelegal caracterul aşa zis fascist al ML din perioada interbelică, la ML din prezent şi totodată invocă faptul că o asemenea organizaţie nu ar exista. Ori toate actele depuse de mine la dosarul penal în cauză, dovedesc existenţa acestei organizaţii, în conformitate cu OG 26/2000 Art. 5 pct. 2., arătând ă organizaţia are caracter juridic legal recunoscut ca atare, chiar dacă nu are „personalitate juridică” dată prin sentinţă judecătorească.

Rog a se vedea în mod expres Plângerea împotriva soluţiei (ORDONANŢEI) din 17.02.2014, ordonanţă întocmită de dl. procuror Florin Mircea Popa, depusă de mine la Dosarul nr. 4155/P/2013 de urmărire penală, ce conţine ca anexe foarte importante Adresele către Senatul României.

Ca argumente în plus la faptul că ML din prezent pe care o conduc nu are caracter fascist, rasist sau xenofob sunt acţiunile noastre publice – 3 mitinguri şi începerea de strângere de semnături prin pavilion-cort public al ML pentru înfiinţarea „Partidului Legiunea Creştină”, aprobate în scris de Primăria Municipiului Bucureşti aprobări semnate de Primarul General al Capitalei Sorin Oprescu precum şi de o serie întreagă de ofiţeri superiori din cadrul Jandarmeriei, Poliţiei Române, Serviciului de Pază şi Protocol etc. Anexez în aceste sens copie după paginile relevante ale acestor aprobări.

MIŞCAREA LEGIONARĂ DIN PREZENT este una care respectă legislaţia României cât şi a Uniunii Europene. Ca o primă şi incontestabilă dovadă stă Decizia penală nr. 284/Ap din 19.09.2005 dată de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. 49/P/Ap/2005 şi rămasă definitivă şi irevocabilă prin respingerea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a recursului declarat de către Parchet (Decizia ICCJ nr. 1046 din 17 feb. 2006/Dosar nr. 2140/1/2005). Decizia respectivă privea pe inculpatul Grigore Opriţă, care nu era membru al Mişcării Legionare, dar era acuzat că prin scrieri cu un caracter legionar ar fi încălcat legislaţia ţării. Subsemnatul, în calitate de Şef la Mişcării Legionare am fost chemat ca mator şi am demonstrat în faţa instanţei Curţii de Apel Braşov legalitatea Mişcării precum şi caracterul total paşnic, nefascist sau extremist al simbolurilor ML inclusiv al „salutului legionar”.

În urma unei asemenea decizii, precum şi unor numeroase NUP-uri date de către Parchetele de pe lângă Judecătorii din Bucureşti, de pe lângă TMB sau de pe lângă ICCJ (unele dintre ele se găsesc la Dosarul de urmărire penală al cauzei de faţă) fără discuţie că mi-am continuat activitatea legionară .

Invocarea de către petentul INSHR a Art. 3 litera h din legea nr. 51/1991(Legea siguranţei naţionale) se face cu ignorarea cu rea intenţie a cerinţelor de a se avea un caracter de „acţiuni totalitariste sau extremiste”, adică acţiuni cu arma în mână precum şi a faptului că însăşi un asemenea articol separă limpede, prin enumerare, fascismul de legionarism. În plus, tot cu rea intenţie INSHR, ignoră prevederile Art. 4 din aceeaşi lege, art. care specifică:

Art. 4: „Prevederile art. 3 nu pot fi interpretate sau folosite în scopul restrângerii sau interzicerii dreptului de apărare a unei cauze legitime, de manifestare a unui protest sau dezacord ideologic, politic, religios ori de altă natura, garantate prin Constituţie sau legi. Nici o persoană nu poate fi urmărită pentru exprimarea liberă a opiniilor sale politice şi nu poate face obiectul unei imixtiuni în viaţa sa particulară, în familia sa, în domeniul sau proprietăţile sale ori în corespondenţă sau comunicaţii, nici al unor atingeri ale onoarei sau reputaţiei sale, dacă nu săvârşeşte vreuna din faptele ce constituie, potrivit prezentei legi, o ameninţare la adresa siguranţei naţionale.”

Ori până în prezent, timp de peste 20 de ani de activitate legionară, nici eu şi nici unul dintre membrii organizaţiei mele nu am fost condamnaţi pentru nici o faptă penală şi implicit nici pentru acte „fasciste”. Nici măcar nu am avut vreun proces penal în care să fi fost acuzaţi de acte antisemite, fasciste, rasiste, xenofobe, totalitare etc.

Mai mult, ca să dovedim caracterul nerealist, neargumentat, contradictoriu şi impracticabil al OUG 31/2002 am făcut o plângere penală la Parchetul de pe lângă ICCJ, împotriva guvernelor ce s-au succedat din toamna anului 2002 şi până în prezent, precum şi împotriva Poliţiei Române, pentru utilizarea în toate siglele, emblemele, legitimaţiile şi insignele Ministerului de Interne recte Poliţia Română a simbolului fascist „Fasciile” (a se vedea în anexele ataşate prezentei). Aşa cum era de aşteptat am primit un răspuns negativ. Am mers mai departe, până în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Dosar nr. 6022/1/2013 – materie penală, unde m-am prezentat în uniformă legionară, ca împuternicit din partea ML şi unde nici Completul ICCJ şi nici reprezentanţii Parchetului nu au avut nimic de reproşat uniformei mele legionare. Însă, aşa cum este era de aşteptat, în mod normal şi realist, ICCJ a respins, cităm:

„ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiţionara Legiunea Arhanghelul Mihail împotriva referatului nr. 2561/VIII-1/2013 din 25 octombrie 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de urmărire penală şi criminalistică. Obligă petiţionara la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitiva”.

Dar scopul nostru a fost atins: prin această respingere de către Parchet şi de către ÎCCJ a cererii noastre am arătat că folosirea unor simboluri considerate ca fiind fasciste, nu poate constitui o faptă penală dacă utilizarea simbolurilor respective nu este alăturată sau nu însoţeşte fapte xenofobe, rasiste, extremiste, Ca să subliniez acest aspect, m-am prezentat, atunci când am depus plângerea împotriva Guvernelor la Parchetul de pe lângă ÎCCJ, în faţa procurorului de serviciu în uniformă legionară şi totodată, pentru public, m-am fotografiat în faţa intrării Parchetului, făcând salutul legionar şi având în mână cu o foaie A4 ce reproducea simbolul fasciilor folosit de Poliţia Română. Tot în aceste sens am adresat oficial o cerere către petentul INSHR în care întrebam institutul dacă simbolul fasciilor folosit de poliţia română este sau nu un simbol fascist şi dacă astfel Poliţia Ministerul de Interne şi guvernul nu încalcă OUG31/2002 şi iarăşi am făcut o fotografie de data asta în faţa INSHR pe care am postat-o pe internet într-un articol (click AICI ). Nici până în ziua de astăzi, deşi a trecut mai bine de un an de zile, nu am primit răspuns din partea institutului.

Am arătat prin asemenea plângeri că OUG 31/2002 nu poate fi, folosind un limbaj popular, „pentru unii mumă şi pentru alţii ciumă”.

3. Foarte important este însă apariţia Deciziei Cadru 913/JAI/2008 (pe scurt DC 913/JAI) emisă de Consiliul Uniunii Europene.

Prin adresa din 18.02.2014 a ML către Senatul României, am arătat utilizarea de către petent a falsului intelectual şi, ceea ce este mai importat, caracterul caduc, inaplicabil al celor mai multe articole din cadrul OUG 31/2002 (inclusiv articolele legate de utilizarea simbolurilor fasciste), în raport cu prevederile obligatorii ale DC 913/JAI. Rog a se citi această adresă care se găseşte la dosarul penal şi care, pentru uşurinţa identificării o mai anexez şi prezentei.

În concluzie, solicit respingerea plângerii făcută de petentul Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” ca fiind netemeinică şi nelegală.

Anexez:

-        Citate despre ML

-        Aprobări mitinguri de la Primăria Municipiului Bucureşti

-        Plângere împotriva Guvernului pentru folosirea de simboluri fasciste

-        Adrese către Senatul României

Data: 03.11.2014

Cu respect,

Suru Şerban

Extras din "Încheierea definitivă" dată de Instanţa Judecătoriei Sect. 1, Buc.: